Tribut Chet Baker la Green Hours în București, duminica aceasta de la ora 20.00. Cântecele legendarului jazzman vor fi interpretate de un cvintet din componența căruia face parte și Ștefan Stoianovici la pian și voce. De aceea l-am contactat pe el ca să ne dea detalii despre acest proiect dedicat lui Chet Baker, dar și despre activitatea lui deosebit de bogată după cum veți auzi. Bine te-am găsit, Ștefan.

Bine v-am găsit. Vă mulțumesc de invitație.

Ai concert la Green Hours duminica aceasta, dar ai și alte evenimente. Fiindcă am menționat de tributul Chet Baker, am văzut că l-ați făcut în mai multe cluburi din București. Să ne povestești puțin cum v-a venit această idee și cine sunt coelgii cu care cânți.

În primul rând am să prezint ansamblul. Avem la trompetă pe Sergiu Bivol, la tobe pe Cristian Florea, chitară - Lucas Contreras și bas electric - Mihai Costăchescu. Ideea mi-a venit în perioada zilei de naștere a lui Chet. Pentru mine acesta este debutul meu cu vocea, adică nu mă identific în nici un caz ca vocalist, ci mai degrabă ca pianist de jazz și compozitor. Dar de-a lungul timpului mi s-a mai spus că timbrul meu este destul de curat și aduce un pic cu timbrul lui Chet Baker. Așa că am zis într-un final să îmi înfrunt teama aceasta, noul trac de scenă și să încerc să cânt și cu vocea .

Au fost câteva concerte deja. Au ieșit bine? Ești mulțumit?

Am avut debutul cu acest proiect, tot la Green Hours prin ianuarie, apoi am mai avu un concert la JazzBook. Acesta ar fi al treilea concert. Mie mi se pare că publicul se bucură de concert și de concept și de muzica lui Chet Baker și celebrarea personalității lui și funcționează, merge bine.

Cu o zi înainte de acest concert mai ai unul într-o altă componență, să îl menționăm și pe acela.

Acela este un proiect în care eu sunt sideman, se numește A Social Call, este al vocalistei Marinela Radu. Cred că este o locație deschisă recent, se numește Art-An-Te, cred că este de la ora 19.00.

Cine vrea să se documenteze puțin despre tine poate fi ușor derutat. Dacă vrei să faci un ghid pentru începători în activitatea lui Ștefan Stoianovici.

Sunt și compozitor de muzică clasică. De altfel sunt la doctorat în momentul de față la Conservator, la Universitatea de Muzică din București, pe compoziție clasică, dar cercetez un subiect care îmbină totuși compoziția clasică și jazz-ul pentru că mă axez pe influențele muzicii de jazz în simfonismul românesc. Mai produc și muzică electronică. Sunt și pianist de jazz.

Am văzut că ai și un trio de jazz.

Un trio cu care nu am mai avut concerte de ceva vreme. Da, trio cu numele meu. Sunt niște înregistrări pe youtube, un pic mai populare.

Mai ești și în două trupe de fusion.

Exact. Trupa în care am activat mai demult și care are vechime un pic mai mare, cântăm deja de trei ani. Se numește Opening Theory, formată din George Păiș care cântă la sintetizatoare, Alex Mușat la tobe, iar eu la clape. Este un concert destul de inedit, pentru că este o muzică care îmbină jazz-ul cu rock-ul chiar și cu muzica electronică. Celălalt proiect se numește The Giga Jazz Machine 3000. Ideea ar fi fost să fie un proiect all stars, adică toți membrii trupei sunt și band leaders alternativ. Trupa este formată din Sergiu Bivol din nou la trompetă, Mihai Costăchescu la bas, Bodo Tabarca la tobe și Răzvan Cipcă la chitară, iar eu la pian.

Deși suntem la o rubrică de jazz să spunem că ai avut succese importante în calitatea ta de compozitor de muzică clasică. Lucrările tale au ajuns sub bagheta unor dirijori celebri.

Am avut norocul foarte mare să pot să lucrez cu maeștrii Cristian Măcelaru și Cristian Mandeal. Au fost două concerte ale lucrării mele pentru orchestră care se numește Hydra, o lucrare scurtă de aproximativ 10 minute.

Aș mai vrea să menționăm și despre o piesă de teatru la care ai făcut muzica, o piesă a lui Alessandro Baricco.

Piesa se numește Novecento. De fapt este textul spectacolului care stă și la baza filmului The Legend of 1900. Ne-am îndepărtat destul de mult de film, adică muzica este complet originală, nu a fost influențată de Ennio Morricone. Se îmbină actoria cu muzica. Aceasta din urmă este ca un fel de personaj, iar anul acesta facem tot cu același concept, un fel de suită de jazz formată din tablouri.