Tânărul pianist italian Giovanni Bertolazzi debutează mâine, 7 mai 2026, pe scena românească. Artistul concertează la Satu Mare,  împreună cu Orchestra Filarmonicii de Stat „Dinu Lipatti”, avându-l la pupitrul dirijoral pe Róbert Farkas.

Giovanni Bertolazzi și-a dedicat ambele albume lansate până în prezent creației lui Franz Liszt și a primit numeroase aprecieri pentru interpretarea opusurilor acestui compozitor - o distincție din partea Societății Liszt din Budapesta și nominalizări la premiile ICMA, între altele. Cel de-al doilea album al său a fost evidențiat și la Radio România Muzical, în cadrul unei rubrici CD review din noiembrie 2023. Giovanni Bertolazzi ne-a acordat un interviu, din care aflăm mai multe detalii despre evenimentul de mâine și despre parcursul său artistic.

Mâine debutați pe scena românească de concert împreună cu Orchestra Filarmonicii de Stat "Dinu Lipatti" din Satu Mare, care va evolua sub bagheta lui Róbert Farkas. Veți interpreta Concertul pentru mâna stângă și orchestră de Maurice Ravel. Care este istoria dumneavoastră legată de acest opus?

Concertul pentru mâna stângă și orchestră de Maurice Ravel este o lucrare foarte specială. O studiez de ani de zile și o iubesc cu adevărat - desigur, pentru geniala concepție a lui Ravel și pentru reușita de a scrie o piesă pentru o singură mână a pianistului, care sună ca și cum ar fi fost scrisă pentru ambele mâini. Așadar, reprezintă și o provocare incredibilă pentru pianist - mai ales în ceea ce privește polifonia care trebuie realizată cu o singură mână. Dar am studiat această piesă ani de zile și este o lucrare cu totul specială pentru mine. Sunt foarte entuziasmat că, în sfârșit, o pot prezenta publicului. Este precum un dublu debut: debutul meu cu această piesă specială, dar și debutul meu în România. Și sunt foarte bucuros să o interpretez împreună cu Orchestra Filarmonicii "Dinu Lipatti" și cu maestrul Róbert Farkas.

Ascultătorii Radio România Muzical sunt familiarizați cu calitățile dumneavoastră interpretative, întrucât cel de-al doilea album pe care l-ați lansat, cu lucrări semnate de Franz Liszt, a fost evidențiat într-o ediție a rubricii CD Review din noiembrie 2023. De altfel, ambele dumneavoastră albume sunt dedicate creației lui Franz Liszt și au primit numeroase aprecieri - o distincție din partea Societății Liszt din Budapesta și nominalizări la premiile ICMA, între altele. Ce vă atrage la muzica lui Franz Liszt?

De fapt, Liszt este un compozitor apropiat mie încă de când eram foarte, foarte tânăr. Am crescut cu înregistrări ale marilor pianiști care abordau repertoriul consacrat. Dar îmi amintesc în mod special unele înregistrări cu Liszt - anumite piese care m-au impresionat profund încă de la o vârstă fragedă. Astfel, a început ca o provocare pentru mine - să ajung într-o zi să interpretez acele lucrări. Dar vreau să fiu clar: desigur, am fost impresionat și de limbajul virtuos, însă lucrul care m-a atins cel mai mult a fost capacitatea lui Liszt de a recrea anumite efecte non-muzicale, anumite stări, și de a-și folosi limbajul pentru a reda imagini, povești. Astfel, creația sa m-a absorbit complet timp de ani de zile și am aprofundat-o în mod constant.

Știm că a scris foarte multe lucrări, de o varietate extraordinară: avem piese de o virtuozitate incredibilă, precum Studiile transcendentale sau Rapsodiile ungare, dar și o muzică de o mare profunzime, ajungând până la lucrările târzii, chiar de inspirație religioasă. Pentru mine a fost o călătorie extraordinară. Am explorat toate aceste domenii diverse ale muzicii sale, iar înregistrările mele îi sunt dedicate, dar dedicate unor laturi diferite ale creației sale. Este cu adevărat un compozitor special pentru mine. Și atunci a fost foarte firesc să particip la Concursul de Pian "Franz Liszt" de la Budapesta, din moment ce eram atât de pasionat de acest compozitor de atâția ani. Interpretam deja întreg repertoriul necesar pentru concurs, iar Liszt rămâne și astăzi o parte esențială a recitalurilor și a concertelor mele. Este, cu siguranță, unul dintre compozitorii mei cei mai dragi.

Îmi amintesc, de asemenea, că muzica lui Liszt a reprezentat o parte esențială a formării mele și un mod de a lucra asupra a ceea ce aveam nevoie în acei ani. Pot spune același lucru și despre opusurile semnate de Ludwig van Beethoven.

Care ar fi câteva dintre reperele sau punctele-cheie ale parcursului dumneavoastră artistic de până acum?

Au existat câteva momente foarte importante pentru mine. Desigur, pentru un tânăr pianist, concursurile de pian pot avea un impact major, inclusiv asupra carierei. Aș menționa, fără îndoială, Concursul "Franz Liszt" de la Budapesta, dar aș dori să evoc și un eveniment cu totul deosebit, legat de un pian italian cu adevărat unic, un pian Borgato. Am avut privilegiul de a cânta, la prima sa prezentare publică, pe cel mai lung pian de concert din lume. Acest pian are 3 metri și 33 de centimetri lungime și se numește Borgato Grand Prix 333. Am avut șansa și de a înregistra discurile mele pe acest instrument cu totul special, realizat integral manual în Italia. Și, desigur, voi face și alte înregistrări în viitor, legate de proiecte foarte speciale, nu doar cu lucrări de Franz Liszt, ci și de Ludwig van Beethoven și alți compozitori.

De asemenea, una dintre cele mai importante amintiri ale mele rămâne interpretarea Concertului nr. 3 pentru pian de Sergei Rachmaninov, la Florența, împreună cu Orchestra Maggio Musicale Fiorentino, cântând, de asemenea, pe acest instrument extraordinar. Și, dacă ar fi să mai adaug ceva legat de acest pian, îmi amintesc cu bucurie un moment care ne-a fost dedicat amândurora: premiul "Grand Prix du Disque" al Societății Liszt din Budapesta pentru aceste înregistrări Liszt a fost acordat nu doar mie, ci și pianelor Borgato, pentru parteneriatul nostru în realizarea acestui proiect. Desigur, voi menționa și numeroasele concerte susținute la Academia Liszt din Budapesta, care au avut o însemnătate aparte pentru mine.

Aș dori să evoc și o legătură foarte specială. Unul dintre pianiștii mei preferați din toate timpurile este din România, și anume Radu Lupu. Atunci când venea să cânte în Italia, alegea adesea pianele Borgato pentru recitalurile și concertele sale cu orchestră. Am avut onoarea de a participa la unul dintre ultimele concerte ale lui Radu Lupu, însă din păcate nu am avut ocazia să-l întâlnesc sau să stau de vorbă cu el. Totuși, într-un fel, simt o legătură specială cu el, deoarece considera aceste piane printre instrumentele sale preferate. Simt această conexiune, şi de fiecare dată când cânt pe aceste instrumente, îmi revin în minte imagini, amintiri ale interpretărilor lui Radu Lupu. Și acest lucru este foarte prețios pentru mine.

Cu ce anume din arta lui Radu Lupu rezonaţi în mod special?

Cu siguranță îi admir profund stilul și, de asemenea, modul în care trata pianistic polifonia. Da, pot spune că este un model pentru mine, un model muzical. Sunt mereu inspirat de interpretările sale, în special în lucrări de Beethoven, de Schubert - bineînțeles, dar și de Schumann sau Brahms. Îl consider cu adevărat un reper. Este adevărat că nu a abordat foarte mult muzica lui Liszt, care pentru mine a reprezentat o parte esențială a repertoriului până acum. Știu că a cântat Sonata în si minor de Liszt până aproape de vârsta de 50 de ani, însă din păcate, nu am acces la aceste interpretări. Dar, oricum, da, pot spune că Radu Lupu este una dintre cele mai puternice surse de inspirație pentru mine astăzi.

Ați fost apreciat în repetate rânduri pentru interpretările dumneavoastră poetice. Care ar fi secretul atunci când abordați o partitură?

Vă pot spune că, dincolo de lumea pianului, încă de la o vârstă fragedă am fost foarte apropiat de universul operei. Sunt din Verona, orașul cu celebru amfiteatru și al festivalului de operă care are loc acolo, astfel încât, în sezonul estival, era ceva firesc să merg și să asist la numeroase spectacole de operă. Atenția mea, atunci când abordez o partitură - și pot spune acest lucru mai ales când interpretez Liszt - se îndreaptă întotdeauna către dimensiunea lirică, către aspectele cantabile. Și aici, Radu Lupu a fost o sursă majoră de inspirație, datorită modului său incredibil de a face pianul să "cânte".

Pot spune că nu sunt impresionat de virtuozitatea pură atât de prezentă astăzi, întrucât există foarte mulți interpreți de acest tip. În schimb, sunt cu adevărat impresionat atunci când simt că pianul "cântă". Este un lucru foarte dificil, având în vedere că pianul este, în esență, un instrument de percuție. De aceea, atunci când aprofundez o partitură, caut în mod firesc să găsesc o cale de a crea un discurs cât mai liric.