Festivalul "Hoinar" revine în perioada 9-19 mai 2026, cu ediția intitulată Unbroken. Sub motto-ul "Frica este o reacție. Curajul este o decizie", ediția din acest an aduce în atenţia publicului producții care provoacă limitele performanței artistice, reunind nume importante ale scenei teatrului românesc și muzicieni care au redefinit graniţele genurilor lor. Mai multe detalii aflăm de la pianistul Florian Mitrea, directorul artistic al Festivalului "Hoinar", într-un interviu oferit Ioanei Țintea.

Florian Mitrea, pe site-ul festivalului afirmați că pentru mulți, simplul drept de a trăi, visa și crea necesită astăzi curaj. În ce fel a influențat această realitate conceperea programului evenimentelor pentru Hoinar Unbroken?

A fost sursa principală de inspirație și mi-a venit cumva în timpul ediției 2025 când eram la București. Noi eram în plin festival și nu ne imaginam că încă vom fi în timpul unor alegeri parlamentare și prezidențiale și acelea într-un context nemaivăzut din '89 și până atunci și am fost pur și simplu înduioșat, atins de reziliența oamenilor și cum se comportau într-o situație de criză și am vrut să sărbătoresc treaba asta prin festivalul 2026 și sper că am și reușit să aducem în festival povești despre curaj, despre cum își găsește omul forța aceasta fantastică și cum o poate exprima arta, muzica, teatrul. Avem multiple exemple prin care forța aceasta de adaptare, dacă vreți, a oamenilor la niște situații de criză este reliefată.

Care sunt noutățile față de ediția precedentă?

Este o ediție mult extinsă, ieșim din spațiile cu care v-am obișnuit deja. Deschidem festivalul la Ateneul Român, ne întâlnim la Teatrul Act cu producătorul nostru principal, ne veți vedea în parc, ieșim la propriu cu pianul în parc, vrem să facem muzică în comunitate cu oamenii cărora ne adresăm. Ieșim cu un concert itinerant pe Cala Victoriei cu trei opriri, marcând practic trei momente din istoria cultural-artistică a acestei mari artere bucureștene. Inclusiv avem o conferință, deschidere preambul, i-am spus eu la Librăria Humanitas, Cișmigiu. Pentru că suntem mai mult decât un festival de muzică, ne interesează să legăm muzica și de viața societății, de alte arte, îl avem invitat pe actorul Marcel Iureș, pe Radu Filipescu, un om care îi definește curajul, dacă vreți, într-o discuție liberă cu Marina Constantinescu despre ce înseamnă acest curaj, cum Marcel Iureș a avut curajul de a deschide primul teatru independent din România. Este o ediție mult dezvoltată față de 2025 și sper din suflet să vă întâlnim la cât mai multe evenimente.

Festivalul propune un maraton interdisciplinar ce reunește 10 evenimente desfășurate în 6 spații emblematice din Capitală. Cum pledați dumneavoastră pentru atuurile programului ediției din acest an?

Există ceva pentru toți. Avem de la un spectacol special gândit pentru copii, educativ, prin care se poate învăța despre muzica clasică prin joacă, la conferința de care vă spuneam adineauri, pentru oameni mari să spun, avem un recital de pian acompaniat de o coreografie fizic de teatru corporal, avem muzică de jazz, numere de musical. Cred că orice meloman, orice consumator de cultură, sau poate cineva care nu a fost niciodată la un concert sau la un spectacol, poate găsi ceva care să-l intereseze. Muzica e prezentată în integralitate, așa cum o facem de fiecare dată, nu o simplificăm, însă unghiul pe care îl propunem spectatorului este unul nou, care sper să prezinte un element de atractivitate sporit.

Ce ne puteți spune despre artiștii invitați?

Suntem deosebit de onorați anul acesta să avem prezența unei legende a scenei românești, Marcel Iureș deschide festivalul la Ateneul Român pe 13 mai, împreună cu muzicienii festivalului și a doua zi, pe 14 mai readuce o piesă de altfel pe care a jucat-o la teatrul Act acum foarte mulți ani, este vorba de "Ultima bandă a lui Krapp" de Samuel Beckett, dar este pusă în dialog cu muzica lui Robert Schumann într-un concept gândit cu pianista Daria Tudor, absolut extraordinar. Ne reîntâlnim cu îndrăgita actriță Alexandrina Halic, cu un vechi prieten al festivalului Hoinar, dar și o voce legendară a Radiodifuziunii române care vine să dea viață acestui spectacol nou. Doamna Halic este o melomană îndrăgită și este întotdeauna o bucurie să lucrăm împreună. Avem vechii prieteni ai festivalului soprana Sarah Gabriel și mezzosoprana Verena Tönjes, avem și noi prieteni ai festivalului, îl avem pe Martynas Levickis, un acordeonist fantastic, câștigătorul concursului Lithuanias's Got Talent, un star, am putea spune, a muzicii clasice care reușește într-adevăr să ajungă și la un public foarte nou și sper din suflet să-i facă plăcere prima vizita lui la București. Suntem noi, pianiștii Daria Tudor, Florian Mitrea, violoncelistul Andrei Ioniță va veni în săptămâna de după festival să lucreze în programul Hoinar The Academy în liceele de muzică bucureștene. Sper să vă placă de noi.

În cadrul festivalului ați lansat și un apel pentru mediator cultural. Ce v-a determinat să introduceți această componentă de cercetare și documentare? De ce este importantă?

La început mi-am propus să fac un festival pentru oameni, pentru comunitate, pentru societate și mă interesează cum e primit. În fiecare an încercăm să ne reinventăm, să descoperim noi moduri de adresare prin care putem să hrănim publicul existent, dar să și atragem un public nou. Am dori prin acest pilon The Archive să realizăm, practic, o cercetare ușor mai detaliată, avem și niște metode prin care încercăm să luăm statistici sociologice despre cine vine la spectacole, dar vrem să le unim cu mărturia vie a spectatorului care iese din sala de spectacol, să ne prezinte în cuvintele lui ce l-a mișcat, ce l-a adus în sala de concert și ce l-ar face să revină. Cred că avem nevoie de asta toți cei care lucrăm în muzică, în teatru. Avem nevoie să înțelegem ce-i mișcă pe oameni. Trebuie să ne ducem și noi către oameni și am vrut să înțelegem ce se întâmplă în conștiința unui om când iese din sala de spectacol. Împreună cu statistica sper să ne dea o imagine completă a ceea ce putem face noi mai departe pentru a răspunde nevoilor publicului cu edițiile viitoare.

Deși carierea dumneavoastră se desfășoară în mare parte în Marea Britanie, reveniți constant în România prin proiecte precum Festivalul Hoinar. Ce vă motivează să păstrați această legătură activă cu scena culturală românească?

Întotdeauna am să rămân un bun român și îmi face enorm de mare plăcere să lucrez în România. Sunt oameni minunați peste tot, am avut colaborări minunate cu filarmonicile din Iași, din Cluj, cu Orchestrele Radio. Este o onoare și întotdeauna colaborarea a fost minunată.