Celebra actriță Alexandrina Halic și pianiștii Florian Mitrea și Daria Tudor propun în data de 7 decembrie, la Teatrul "Act", un eveniment ce îmbină muzica și poveștile, dedicat întregii familii. Spectacolul este intitulat "Poveste de decembrie" și include, în prima parte, muzică din suita de concert după baletul "Frumoasa din pădurea adormită" de Piotr Ilici Ceaikovski și selecțiuni din suita "Mama mea, gâsca" de Maurice Ravel, iar în partea a doua - selecțiuni din muzica lui Piotr Ilici Ceaikovski pentru "Spărgătorul de nuci".
Un interviu cu pianistul Florian Mitrea:

Muzica se împletește cu poveștile în spectacolul pe care-l propuneți pentru data de 7 decembrie. De unde a pornit acest proiect intitulat "Poveste de decembrie"?

A pornit de la o idee de-a mea de a aduce muzica clasică aproape de copii, de generația tânără și m-am gândit la felul în care m-am îndrăgostit eu de ea. Provin dintr-o familie în care nu existau discuri cu simfonii de Beethoven când eram mic. În schimb, existau grozavele, minunatele producții ale teatrului radiofonic pentru copii, care erau ilustrate cu cele mai mari capodopere muzicale. Eu ascultam Ceaikovski, Chopin, Prokofiev neștiind de fapt că ascult cea mai mare muzică. În același timp, mă îndrăgosteam și de literatură, de povești, dar și de muzică. Mi se pare o cale excelentă a copilului către o mare muzică, fără intermediari, fără să-i explici despre toată tehnica din spatele muzicii, ci, pur și simplu, muzica vine la pachet, vine contopită cu o poveste pe care o înțelege, o captează direct, îi vorbește direct sufletului. Acest lucru am vrut să-l creăm pe scenă!

Suntem deosebit de onorați să colaborăm în acest proiect cu o legendă a teatrului radiofonic pentru copii, cu actrița Alexandrina Halic, care a vorbit atâtor suflete de copii atât pe scenă, la Teatrul "Creangă", cât și microfonul teatrului radiofonic. Și, sperăm noi, în acest fel putem să facem și educație, dar și să oferim un spectacol frumos, un spectacol magic de sărbători.

La ce se poate aștepta publicul?

Dorința noastră este ca publicul să poată regăsi ceva în acest spectacol pentru fiecare vârstă, indiferent de vârsta la care se află. Atât spectatorul cel mic, cât și cel mare au voie să-și imagineze orice în timpul spectacolului. Cei mici vor fi atrași de povestea în sine, de felul în care muzica colorează emoția poveștii, de imaginile care vor fi proiectate în același timp cu povestirea muzical-narativă și care sperăm să ajute și mai mult ca mesajul poveștii să ajungă la cei mici. Iar cei mari... sperăm să aibă o experiență nostalgică, melancolică, amintindu-și poate de vremea copilăriei, de poveștile pe care le-au gustat la vremea respectivă și să le regăsească acum sub o altă perspectivă. Așa cum bine știm, orice poveste poate fi recitită la orice vârstă și putem să găsim în ea noi valențe, noi valori chiar și la vârsta maturității.

Este un spectacol de teatru muzical, necompromițând însă muzica. N-am vrut să compromit integritatea bucății muzicale de dragul poveștii. Suitele de concert din "Frumoasa din pădurea adormită" și din "Spărgătorul de nuci" vor fi prezentate așa cum Rahmaninov le-a aranjat pentru pian la 4 mâini la comanda lui Ceaikovski. Ceaikovski însuși i-a comandat lui Rahmaninov să le transforme în suite de concert pentru duet de pian. Ele vor fi prezentate integral. Între părțile suitelor va fi spusă istoria fiecărei povești de către doamna Alexandrina Halic și sperăm să creăm în acest fel un spectacol integral, un spectacol complet, pentru orice vârstă.

Se poate spune că spectacolele interdisciplinare reprezintă deja o parte semnificativă a activității dumneavoastră. Care credeți că este importanța lor în mediul cultural actual?

Așa este. Îmi place foarte mult să îmbin artele între ele, să le îmbin cu noțiuni relevante pentru societate.

Ca să vă răspund la întrebare direct, mi se pare esențial, mi se pare că trebuie să ne aplecăm către arta noastră, să ne uităm bine la ceea ce avem de făcut pentru ca mesajul ei să ajungă la o pătură din ce în ce mai largă a societății.

Trăim vremuri foarte grele, foarte dezorientante și mie mi se pare că arta și cultura, în general, pot să ofere o ancoră în pozitivitate, o ancoră în normalitate și nu trebuie decât să găsim un mod al lor de desfășurare prin care să le putem face accesibile tuturor. Poate că unii nu au avut acces la o sală de concert, nu au avut acces la o educație muzicală de când erau mici, dar pot să înțeleagă o poveste, pot să înțeleagă un spectacol de lumini, pot să înțeleagă un joc actoricesc care se contopește cu o bucată muzicală fără să-i explic omului respectiv cum se compune o simfonie ș.a.m.d. Sigur, dorința mea este ca, ulterior, dumnealor să ajungă în sala de concerte și să se ducă la un concert convențional, tradițional de muzică clasică, dar vreau să ofer acea intrare care mi-a fost oferită și mie.

Provin dintr-o familie care nu era melomană, n-aveam muzicieni în familie... pur și simplu, așa am reușit să învăț că muzica clasică este cea mai mare muzică, printr-un mod indirect. Iar spectacolele interdisciplinare asta își doresc să facă. E mult mai greu să mă duc într-o școală și să vorbesc despre o simfonie, decât să mă duc cum am fost anul trecut, în cadrul Festivalului "Hoinar", într-un turneu în școli, unde am adus un pian cu noi și proiecții de povești, cântând la pian exact ca o coloană sonoră bucăți de Chopin, de Prokofiev, de Liszt, iar copiii se uitau la un film mut, practic, a cărui coloană sonoră noi o produceam live, acolo, în fața lor.

Și a fost o experiență grozavă! Am stat de vorbă cu ei după spectacole. I-am întrebat dacă au mai fost la concerte. Ne-au întrebat cum funcționează pianul. Au venit, s-au uitat într-un pian cu coadă pentru prima dată și asta mi se pare grozav!