Ediția a V-a a Festivalului „Hoinar”, începută în data de 2 decembrie, continuă cu recitaluri și evenimente ce au loc în București, la Ateneul român și la Sala mare a Centrului ARCUB. Detalii despre organizarea acestei ediții, despre evenimentele ce urmează, dar și despre educația tinerilor muzicieni în timpul pandemiei ne oferă Florian Mitrea, profesor la Academia Regală de Muzică din Londra și fondatorul Festivalului „Hoinar”.

Pentru început vă rog să ne spuneți cum a decurs organizarea acestei ediții și ce anume este unic în acest an.

În an de pandemie, vă dați seama, a fost destul de dificil de organizat, ne-am confruntat cu foarte multe incertitudini, cu o lipsă de posibilitate de a planifica lucrurile până în ultimul detaliu, dar sunt foarte bucuros că festivalul se întâmplă. Am avut deja primul concert la Brașov, cu Orchestra Simfonică a Filarmonicii Brașov și am avut sala plină, atât cât s-a putut în limita restricțiilor, lucru care bineînțeles, ne-a bucurat foarte mult și acum așteptăm și concertele de la București. Sperăm că și publicul bucureștean va înțelege să vină către noi. S-a muncit foarte mult. Avem două evenimente grozave, un recital de pian și un spectacol de teatru muzical și sperăm să atragem cât mai mulți oameni.

Să ne vorbiți puțin despre aceste două evenimente, recitalul și acest spectacol teatral muzical.

Ne vedem întâi sâmbătă, pe 11 decembrie, la ora 19.00, la Sala Mare a Ateneului Român unde voi împărți scena Ateneului Român cu un foarte, foarte drag pianist, un apropiat al Festivalului „Hoinar”, este vorba de Nil Mladin. El a fost la prima noastră ediție, în 2016. A fost prima generație de cursanți „Hoinar” și este actualmente student în Anglia, cu bursă integrală. Suntem foarte mândri de el și suntem bucuroși să-l putem prezenta pe scena mare a Ateneului, într-un program de pian solo și pian la patru mâini, pornind de la Beethoven și terminând la Liszt, Rahmaninov și Prokofiev. Sper eu, un program foarte atrăgător, care să aducă lumea în Sala Mare a Ateneului. Chiar este de nepierdut acest program, pentru că el este un pianist foarte muncitor, are deja foarte mare succes la Academia Regală și o să încerc să și-l prezint publicului înainte de a cânta, iar săptămâna viitoare, pe 14 decembrie, marți, tot la ora 19.00, la Sala Mare a Centrului ARCUB din București, de pe strada Lipscani, Sarah Gabriel, care a fost la festivalul nostru în 2019, se întoarce în festival, de data aceasta cu o piesă de teatru muzical scrisă de ea însăși. Este vorba despre „Dorothy Parker pleacă în voiaj” Este, cum îi spun eu, o comedie dulce-amară, pentru că este o comedie cu lacrimi, așa cum cea mai bună comedie trebuie să fie. O comedie muzicală, ilustrată cu muzică de jazz, semnată de Gershwin, de Kurt Weill și povestește de fapt, viața și personalitatea acestei jurnaliste americane, Dorothy Parker, o romancieră eșuată, îndrăgostită de Hemingway, dar în același timp, o luptătoare aprigă pentru egalitatea în drepturi. Un personaj fantastic, pe care Sarah îl conturează în fața publicului prin muzică și printr-un scenariu spumos, îndrăznesc eu să-i spun. Ca să vă fac o idee, personajele includ un pianist, un dulap și o urnă mortuară.

Educația muzicală este o zonă pe care o abordați în cadrul acestui festival, dumneavoastră fiind profesor la Academia Regală de Muzică din Londra, din experiența dumneavoastră, cum a afectat pandemia cursurile de măiestrie și munca propriu zisă a profesorului cu tinerii muzicieni?

A afectat-o într-o măsură foarte considerabilă. De ce țin foarte mult la concertul de la Ateneu și la faptul că Nil vine în festival, pentru că vreau să arăt publicului o dovadă cum s-a rezistat presiunii din timpul pandemiei. Am avut studenți care, pur și simplu, nu mai erau în stare de nimic, făceam practic terapie, consiliere pe Zoom, în loc de lecții de pian, dar Nil a înțeles să muncească foarte mult în perioada aceasta de pandemie și a fost nevoie de fapt și de drept, de un mare curaj, atât din partea studenților, cât și din partea noastră, încercând să-i susținem cât putem. Eu îmi dau seama cum eram la vârsta lor când eram în perioada călătoriilor, se mergea la concursuri, la festivaluri, la școli de vară și dintr-o dată ne-am găsit toți blocați, fie în camere de cămin, fie într-o sală de studiu, singuri, fără profesori, totul de la distanță. A fost de fapt, o tragedie. Dar este foarte important, am spus-o în repetate rânduri și nu voi obosi s-o spun, de fapt, munca de reparație va începe în momentul în care pandemia se va termina. Deja sperăm că suntem spre terminarea ei și de fapt, greul de-abia acum începe, când începem să ne adunăm, să ne întâlnim unii cu ceilalți. Iar din punctul acesta de vedere, Nil Mladin a fost un exemplu pentru ceilalți colegi ai săi de generație și sper ca publicul bucureștean să înțeleagă treaba asta când ne va vedea pe scenă la Ateneu.