În urma unei donații făcute de o familie de români, Filarmonica "George Enescu" din București inaugurează un pian Steinway, pe scena sălii mari a Ateneului român.

Joi, 21 ianuarie, sunteți solist al concertului cu ocazia căruia se inaugurează noul pian de concert Steinway al Filarmonicii "George Enescu". Pentru început, aș vrea să vorbim despre diferențele și asemănările între a asculta un astfel de instrument în direct, unde calitatea înaltă este indiscutabilă, și a asculta același instrument în transmisie online. Cum credeți că se compară cele două experiențe și ce înseamnă această diferență în perioada concertelor online?

În primul rând, cum ați spus și dumneavoastră, e cu totul altă acustică. Pianul transmite unui microfon manipulat de inginerul de sunet, dar mai apoi sunetul îl auzim printr-un set de boxe pe un sistem audio. Aici, de fapt, se întâmplă, marea ruptură; mulți oameni ascultă direct pe telefon sau laptop, neavând un sistem audio. Chiar de la începutul pandemiei am avut o mare durere cu felul acesta de transmisiuni. Cumva trebuie să înțelegem compromisul că, totuși, se pot transmite ideile muzicale, se poate transmite o oarecare atmosferă și caracterul efectiv al pieselor interpretate, dar, bineînțeles, pierzând din acel echilibru acustic pe care-l simțim mai ales într-un concert cu orchestră și pian în sala de concert. Singura remediere, să spunem, a acestui fel de a transmite muzica e încercarea de a contrasta și mai mult dinamic piesa și prin asta să se definească cumva mult mai clar, precum într-o sesiune de înregistrări, unde fiecare detaliu trebuie subliniat mai adânc.

Concertul nr.23 pentru pian și orchestră de Wolfgang Amadeus Mozart este lucrarea pe care o veți interpreta alături de Orchestra Filarmonicii bucureștene. Ce anume recomandă această lucrare drept piesa inaugurală a acestui pian?

Am ales această lucrare fiind debutul meu ca și artist în rezidență, dar fiind, de asemenea, și debutul maestrului Bebeșelea ca și dirijor principal. Cumva, acest concert e o cristalizare a carierelor noastre, de fapt, până în acest moment. Și la fel putem să spunem și despre concertul acesta de Mozart - cristalizează efectiv stilul clasic, mai ales pentru pian și orchestră, stilul concertului pentru pian și orchestră. În această lucrare, efectiv, adus la un ulei esențial a ce înseamnă această structură și acest concert. Cumva, un highlight al nostru, al solistului și dirijorului, cu un highlight al compozitorului.

Cum vedeți dumneavoastră acest post de artist în rezidență?

Pentru mine are o importanță deosebită, mai ales fiind acasă, în România, unde nu prea am așa multe oportunități de a reveni și a cânta. Și, mai ales, nu am oportunitatea de a-mi lăsa o amprentă mai puternică și mai personală, fiind numai concerte de natură singulară. M-am bucurat că am în sfârșit ocazia să pot implementa un program complex care să nu fie strict relaționat cu muzica clasică; vom integra destul de multe aspecte sociale de-a lungul rezidenței. Dintotdeauna am avut instinctul de a uni oarecum forțele artei nu doar din punctul de vedere al muzicii, dar și din celelalte puncte de vedere, ale dansului, picturii ș.a.m.d., și ăsta e un moment prielnic. Pot duce câteva din fanteziile artistice la final pe o scenă cu un renume și o putere de a crea niște tradiții și a răspândi ce se întâmplă cultural pe scena Ateneului.

După cum știm cu toții, evenimentele muzicale din ultima perioadă au avut loc în mediul online, ca urmare a pandemiei de coronavirus. Unii artiști și muzicieni sunt de partea experților din domeniul medical, spunând că vaccinarea este un pas important spre revenirea la normalitate. Sunteți de aceeași părere?

Da, sunt din aceeași tabără cu oamenii care chiar cred că ar trebui să se vaccineze. În principiu, ar trebui să ne protejăm cu fiecare unealtă pe care o avem. Bineînțeles, vor fi reacții adverse ca la fiecare medicament, dar mă gândedsc că pentru majoritatea oamenilor vaccinul o să fie absolut în regulă. Atâta timp cât virusul nu mai are mutații, mi se pare cumva o obligație morală.