Turneul neconvențional Classic Unlimited se deschide la Bistrița pe 1 octombrie. Pianistul Bogdan Vaida ne-a spus mai multe despre originile proiectului, conceptul acestuia, dar și despre unde va putea asculta publicul în toamna aceasta programul muzical pregătit.

Domnule Bogdan Vaida, pe 1 octombrie începe o nouă ediție Classic Unlimited, iar primul concert are loc la Bistrița, într-un spațiu cu o puternică încărcătură istorică, sinagoga din oraș. Ce v-a făcut să alegeți acest loc pentru debutul ediției din acest an și cum vă influențează spațiul în care cântați experiența concertului?

Întotdeauna, cu cât locul este mai special, cu atât influența e mai puternică asupra muzicii, asupra experienței, atât a muzicienilor sau a muzicianului, cât și a publicului.

De fiecare dată, pentru mine, atunci când am un program, încerc să am o varietate stilistică cât mai mare și piese contemporane și piese romantice sau clasice și întotdeauna unele piese își găsesc locul într-o sinagogă, în locul în care sună cel mai bine, altele într-un castel, într-o fabrică, ceea ce e un lucru interesant pentru mine și, sper, și pentru public.

La Bistrița mergem cu mare plăcere. Pentru mine personal, mai important decât locul, sunt oamenii care vin la concerte și este un public extraordinar acolo a Bistrița, foarte cald, primitor. Unul dintre compozitorii care scriu de ani de zile piese pentru turneul nostru, pentru Classic Unlimited, și anume Ciprian Pop, este de acolo, din Bistrița și de fiecare dată când mergem prin zonă, fanii lui vin în număr mare la concerte.

Classic Unlimited a pornit în urmă cu mai bine de 10 ani, de la ideea de a scoate pianul din sala tradițională de concert. După mai mult de un deceniu și numeroase concerte în spații neconvenționale, cum s-a schimbat pentru dumneavoastră această experiență și felul în care priviți astăzi ideea de a duce muzica clasică în astfel de locuri?

În primul rând, turneul s-a schimbat foarte mult atunci când s-a mutat din Germania în România, pentru că eu am început acest experiment în Germania, într-un atelier de motociclete, și acolo făceam concerte în locuri mai puțin convenționale, în multe ateliere, fabrici sau afaceri care erau funcționale. Și ideea era să ducem muzica acolo unde viața se întâmplă, pornind de la ideea că și muzica se inspiră din viața de zi cu zi.

Aici, în România, lucrurile s-au schimbat puțin, pentru că, după cum știm cu toții, există mai puține ateliere sau locuri care să găzduiască asemenea concerte. În schimb, există multe orașe mai mici sau zone în care oamenii au rareori ocazia de a asista la un asemenea eveniment cultural și atunci încercăm să mergem acolo unde e mai mare nevoie, în orașele mai mici.

Ce observați la publicul din orașele mai mici și ce se întâmplă în relația dintre pianist și public atunci când concertul nu are loc într-o sală de filarmonică?

Cel mai important este ca să existe curiozitate, deschidere din partea oamenilor să mergem. Însă, cu atât mai mult în orașele mici, această deschidere aici, în România, este foarte mare, este impresionant și foarte îmbucurător. Pentru mine înseamnă foarte mult. Dacă publicul vine în număr mare și cu deschidere față de ceea ce oferi, atunci influențează pozitiv concertul și prestanța ta ca pianist.

Și cu atât mai mult cu cât nu facem un program, să zic așa, ușor de digerat pentru public, ci eu încerc să prezint cât mai multe fațete ale muzicii clasice exact așa cum sunt, inclusiv muzică contemporană. Avem anul acesta patru piese contemporane, inspirate de patru poezii alese de compozitori, care, după părerea mea, sunt adevărate bijuterii muzicale și sunt curios cum vor fi primite.

Puteți să ne spuneți cât de mult s-a transformat Classic Unlimited dintr-o serie de concerte într-o comunitate și ce înseamnă pentru dumneavoastră această relație construită de-a lungul timpului?

Am învățat foarte multe din concertele astea și, bineînțeles, că e o mare bucurie atunci când se întâmplă turneul, practic toată pregătirea care are loc de-a lungul anului și din punct de vedere organizatoric și din punct de vedere muzical și componistic pentru mine, toată această pregătire are încoronarea în turneu când ne întâlnim cu publicul, când putem să ne bucurăm împreună de muzică. Are loc această comunicare care este esențială în muzică.

Este, într-adevăr, un prilej de mare bucurie și o experiență extraordinară.

Dacă ne uităm la concertul de la Bistrița, ca la începutul unei noi călătorii Classic Unlimited, ce v-ați dori să se întâmple cu un ascultător care vine, poate, pentru prima dată la un asemenea concert? Cu ce ați vrea să plece din sinagogă după recital?

Întotdeauna încerc să arăt muzica așa cum este, așa cum îmi închipui eu că au gândit-o compozitorii și las pe fiecare să înțeleagă lucrurile așa cum poate, așa cum dorește. Atunci când cineva vine cu deschidere și cu disponibilitatea de a asculta și sunt convins că muzica are capacitatea și este atât de plină de lucruri fantastice.

Anul acesta, am un program care mie îmi place foarte mult. Sunt foarte multe lucruri diferite în program. Compozitori consacrați, precum Bach, Liszt. Am o piesă scrisă de o compozitoare din epoca romantismului, Fanny Mendelssohn, care, zic eu, pe nedrept e mai puțin cunoscută și între melomani. Apoi Debussy și, cum ziceam, cei patru compozitori români - Ciprian Pop, Șerban Marcu, Alex Murariu și Cristian Bence-Muk. Toți au scris piese extraordinare și fiecare piesă din acest program este o poveste în sine, un univers.