Pianistul Andrei Gologan este solistul Orchestrei Filarmonicii George Enescu în cele două concerte ce au loc astăzi și mâine, 2 și 3 aprilie 2026, la Ateneul Român. Tânărul muzician va interpreta Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră de Béla Bartók. La pupitrul dirijoral se va afla Gilbert Varga.

Veți interpreta pe scena Ateneului Român cel de-al treilea concert pentru pian și orchestră de Béla Bartók - o lucrare scrisă în circumstanțe extrem de dificile, chiar la finalul vieții, dar care abundă în lirism. Ce găsiți dumneavoastră în această partitură?

Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră de Béla Bartók e un opus foarte interesant, mai ales când privim în totalitate opusrile acestui mare compozitor. Este scris la finalul vieții, chiar pe patul de moarte am putea spune, dar este un concert care privește în trecut - resimt o anumită conexiune cu, am putea spune, copilăria maestrului. Sunt foarte multe motive lirice, naive, am putea zice, nostalgice pentru ceva care a fost. De altfel, partea a doua, intitulată Adagio religioso, din câte știu, este de fapt singurul opus căruia îi este atașat un anumit sentiment religios, scris de Béla Bartók. Din câte știu, el însă nu era un bun creștin... Este și foarte interesant - pentru cei care cunosc acest opus sau care vor veni la concerte la Ateneu, vor remarca în secțiunea de mijloc a acestei părți un pasaj care imită sunetele naturii. Pentru mine acesta este un simbol al apartenenței compozitorului, nu la o religie creștină, ci la o religie universală, am putea spune. Poate că prin acest gest muzical, dorește, pe patul de moarte, să se apropie de natură.

Cum merg repetițiile împreună cu dirijorul Gilbert Varga și Orchestra Filarmonicii George Enescu?

Este pentru prima dată pentru mine colaborând cu Orchestra Filarmonicii George Enescu și pentru prima dată împreună cu maestrul Varga. Este o mare plăcere, bineînțeles! Chiar în această dimineață am lucrat intens la concert. Ateneul - da, fără cuvinte, este un loc absolut extraordinar pentru muzică! În total, o mare bucurie.

Să ne întoarcem la copilăria dumneavoastră. Ce v-a atras inițial înspre studiul muzicii?

A început relativ banal drumul meu muzical. Vecinii din Piatra Neamț, unde m-am și născut, aveau o pianină în apartament, iar vizitând această familie din când în când, copil de 4-5 ani fiind, eram foarte interesat de acest instrument. În același timp, părinții mei ascultau muzică clasică pentru pian, lucrări scrise de Chopin, în mod special. La un moment dat am relaționat aceste vizite în apartamentul de la etajul patru, descoperind acel instrument muzical, cu înregistrările pe care părinții mei le ascultau în casă. Deci, drumul meu muzical a fost natural, a fost voința mea. Părinții mei au cochetat, putem spune, cu muzica, însă nu sunt muziceni profesioniști. Din punctul meu de vedere este un avantaj, pentru că am făcut-o și o fac în continuare cu o mare iubire.

Ce lecții v-au rămas de la marii maeștri cu care ați avut oportunitatea să lucrați?

Mai tot timpul observ un laitmotiv în rândul marilor artiști, nu doar muziceni, ci și artiști plastici sau chiar regizori de film - când vorbesc despre o anumită libertate în muzică și prin artă. Poate că asta am reușit să culeg, sau cel puțin cu asta am reușit să fiu confruntat, cu sentimentul de libertate totală - tu nu mai ești om, faci parte dintr-un întreg artistic, dintr-un mesaj artistic; prin intermediul muzicii, reușim să ajungem la această libertate.

Tema libertății a apărut și în cadrul discuției noastre din luna ianuarie... Ar putea fi căutarea libertății în artă și prin artă o modalitate de a face față vremurilor din ce în ce mai tulburi pe care le trăim, din perspectiva dumneavoastră?

Libertatea ce înseamnă? Încercăm prin artă, cel puțin eu și colegii mei, să ajungem să ne îndepărtăm de tot ce înseamnă fizic și ce înseamnă banalitatea vieții cotidiene. Probabil că, dacă extrapolăm acest fenomen, putem ajunge nu doar la libertate, ci și la un sentiment de pace, de neagresiune față de nimeni și nimic. Într-adevăr, este un subiect care a fost îndelung discutat, cum este și cel al muzicii, ca unealta a păcii, și, deși poate că nu sunt 100% de acord, cred că există un anumit gram de adevăr, că prin artă putem ajunge la o anumită formă de libertate și deci o anumită orânduire a societății, și deci pace.

Ați spus că nu sunteți de acord 100%. Ce loc ocupă atunci muzica în viața dumneavoastră sau, mai general, în existența umană?

Muzica și, de altfel, orice activitate umană nu cred că ar trebui să aibă, din punctul meu de vedere, un scop politic, sau, poate chiar și un scop de orânduire socială. De altfel, eu consider că muzica nu are niciun scop. Este o unealtă a expresivității, este o unealtă prin care noi oamenii ne exprimăm, așa cum ne exprimăm prin sport, cum ne exprimăm prin diverse alte activități. Deci, muzica consider că nu este ceva mai special decât orice altceva ce noi oamenii producem sau care ne provoacă un interes. Însă, muzica, pentru că are o anumită istorie - de mii de ani, noi oamenii ne preocupăm cu sunetele - cred că, datorită acestei tradiții, poate fi o unealtă mai încărcată, mai înțeleaptă decât alte unelte pe care noi oamenii le avem, deci alte activități. Muzica, trăind atât de mult în rândul oamenilor, vine cu un anumit bagaj istoric. Și cred că, dacă chiar ne interesează să analizăm acest bagaj, generații peste generații de oameni care au fost confruntați cu marile întrebări ale existenței noastre, atunci poate că - revin la punctul anterior - ajungem la un anumit soi de libertate și deci ne detașăm de viața cotidiană.

După cele două concerte de la Ateneul Român, ce proiecte aveți în agenda?

Chiar după aceste concerte, revin la Salzburg, unde locuiesc și unde am lansat un festival de muzică de cameră intitulat ”Buzz Chamber Music Festival”. Se află anul acesta la ediția a treia. Deci chiar după concertele de la filarmonică voi fi preocupat să terminăm organizarea și apoi vor urma concertele la final de aprilie. Pe lângă asta urmează multe alte activități - camerale, de solist, recitaluri, mai prin toată Europa, din Corsica până în Italia ș.a.m.d. Continui de asemenea activitatea la Universitatea de Muzică de la Freiburg, unde profesez deja de doi ani și unde mă bucur foarte mult să descopăr misterele muzicii împreună cu studenții.