Domnule Alexandre Tharaud, se știe că aveți o afinitate aparte pentru muzica lui Maurice Ravel. Puteți să ne rezumați ce înseamnă Ravel pentru d-voastră și pentru cultura universală?

Cred că Ravel este cel mai fidel portret al spiritului francez. El ne-a lăsat o muzică uriașă, cu o linie bine definită, are și romantism și cel mai mult mă impresionează la el prelucrarea detaliilor. Adică reușește cu foarte puțin material, și asta îmi amintește de Couperin, deci reușește să clădească din câteva note, o lume imensă. Merg de multe ori să vizitez casa lui Ravel, într-un orășel la distanță de o oră de Paris, la Montfort l'Amaury. Acolo se găsesc încă toate lucrurile lui, paharele, ceștile, cărțile, prosoapele, peria de dinți, sute de obiecte care i-au aparținut. Este o casă mica, parcă ar fi o casă de păpuși. Dar este incredibil cum putem să reconstituim acolo viața lui Ravel, de acum un secol, din anii 20. Îi plăceau obiectele mici, chiar el era mic de statură, 1,64 m, avea umerii mici, am putut să-i văd costumele acolo, sunt chiar și sticluțe cu parfumurile pe care le folosea, este foarte impresionant. Chiar vreau să îi sfătuiesc pe românii care pot să ajungă la Montfort l'Amaury să meargă să-i viziteze casa. Pentru mine, muzica lui Ravel înseamnă multă emoție. Este muzica unui om care a trăit înconjurat de obiectele sale mici, un om cu o viață secretă, adesea nefericit, care nu vorbea mult deși era important în viața socială a timpului său, dar care spunea totul prin muzica sa, o muzică gigantă după părerea mea. Prin muzică exprima el tot ceea ce simțea, chiar și lucrurile care îi aduceau nefericire în viață.

La 28 februarie va avea loc la Paris concertul dumneavoastră care va marca aniversarea a 150 de ani de la nașterea lui Ravel, sub bagheta lui Cristian Măcelaru și pe care postul nostru de radio îl va difuza în direct. Va urma o serie de concerte pe care le veți susține împreună cu mai multe orchestre importante din Franța și nu numai, știu că ați fost și "consilier muzical pentru stagiunea de concerte a Bibliotecii Naționale a Franței". De aceea aș vrea să vă întreb, cum va fi sărbătorit Ravel în Franța în acest an?

Ravel va fi sărbătorit într-un mod excepțional, punctul culminant va fi la data de 7 martie, ziua sa aniversară, dar pe parcursul întregului an va avea loc o expoziție impresionantă dedicată lui Ravel la Filarmonica din Paris. Acolo vor fi expuse manuscrisele sale, a fost făcut și un film anul trecut, care prezintă viața lui Ravel centrată pe Bolero. Filmul se numește chiar "Bolero", este făcut de Anne Fontaine și o să-l putem vedea în curând pe Netflix. Filmul a făcut deja turul lumii și în acest film o să joc și eu rolul unui critic muzical. Mi-a plăcut enorm să joc în acest film și de asemenea am înregistrat muzica. Vor apărea și mai multe discuri cu lucrări de Ravel, desigur eu nu sunt la curent cu tot ce se va face în acest an Ravel, dar pentru mine va fi și o ocazie deosebită să îi interpretez concertele peste tot în lume.

La 28 februarie o să interpretați Concertul de Ravel scris pentru mâna stângă. Cum ați ales acest concert? Și care sunt de fapt preferințele dumneavoastră repertoriale? Ce muzică vă reprezintă cel mai bine? Sunteți și compozitor.

Ce muzică mă reprezintă? Eu am cântat lucrări din toate epocile, de la Bach, Couperin până la compozitorii din zilele noastre. Dar nu cred că reușesc să separ epocile, chiar încerc să găsesc în muzica de azi lucruri din muzica străveche sau din celelalte epoci. Eu văd compozitorii ca făcând parte toți din aceeași mare familie și care se țin toți de mână.

Înregistrarea integralei lucrărilor pentru pian de Poulenc și Ravel v-a adus Marele Premiu al Academiei Charles-Cros. Ați fost decorat cu l'Ordre des Arts et des Lettres din partea Ministerului Culturii Francez. Aceste distincții au fost importante pentru cariera d-voastră? Pentru evoluția dumneavoastră artistică?

Categoric nu! Eu sunt puțin ermetic, nu sunt interest de premii, distincții. Chiar prefer o critică negativă față de una bună, pentru că mă face să reflectez, mă face să mă mobilizez și să lucrez mai mult la pian. Oricum eu nu sunt niciodată mulțumit cu ceea ce fac. După fiecare concert mă retrag în cabina mea și reflectez, și încerc să înțeleg de ce anumite lucruri nu mi-au ieșit așa cum mi-ar fi plăcut. Deci lucrez în permanență ca să mă perfecționez și pe lângă acest lucru, premiile nu înseamnă nimic. În schimb, discurile pe care le-am înregistrat m-au ajutat în carieră, mai exact succesul pe care l-au avut la public discurile mele. De asemenea întâlnirile cu dirijorii au contat întotdeuna pentru mine, cu organizatorii concertelor care m-au invitat de mai multe ori, apreciez muzicienii care se susțin între ei.

Citeam că înainte de fiecare ședință de înregistrări mergeți la mormântul lui Emmanuel Chabrier cu un buchet de flori. Pe scurt, ce semnifică acest gest?

Pentru mine este important ritualul, îmi place să mă înconjur de ritual. Înainte de fiecare înregistrare merg la mormântul lui Emmanuel Chabrier pentru că el mi-a purtat noroc întotdeauna. Este un mare compozitor francez de la sfârșitul secolului 19 care a inventat multe lucruri noi în tehnica pianului. Dacă îl studiezi pe Chabrier ajungi să înțelegi mai bine cum se cântă la pian. Este un compozitor magic care a făcut foarte mult și ca pianist.