La propunerea postului nostru de radio, în perioada 6 - 10 iulie, pianista Raluca Ştirbăţ a efectuat o amplă sesiune de înregistrări speciale. 

S-a încheiat o săptămână în care ați fost oaspetele nostru, Radio România Muzical, propunându-vă o sesiune de înregistrări speciale. Cât de important este pentru un artist consacrat ca, din timp în timp, să aibă ocazia de a intra într-un studio profesionist pentru a pregăti noi surprize ascultătorilor de pretutindeni?

S-a încheiat o săptămână frumoasă și a fost o plăcere, o bucurie. Cred că este al 11-lea al meu disc și mă bucur foarte mult că aceste înregistrări speciale organizate și inițiate de Radio România Muzical au avut loc în Sala Mare, care este o sală cu o anumită atmosferă, încărcată de niște amintiri cu totul și cu totul speciale pentru mine. Sigur că pentru un artist, chiar dacă consacrat, cu multă experiență, realizarea unor înregistrări și a unui disc este un exercițiu fantastic. Ne pune la încercare toate calitățile și toate defectele noastre, toată rezistența nervilor, toată inspirația într-o asemenea atmosferă tensionată, dar este o experiență care pe mine mă împlinește enorm și, cum am spus, mă bucur tare mult că de data asta s-a întâmplat la Radio România.

Orice înregistrare intrată în fonoteca Radio-ului devine o piesă de patrimoniu, fiind o verigă importantă în istoria noastră. Din această perspectivă, cum vedeți responsabilitatea care apasă pe umerii artistului?

Sigur, este o responsabilitate mare, orice disc, orice înregistrare, cu atât mai mult una care intră în patrimoniul românesc și, fără a divulga deocamdată prea multe ascultătorilor noștri, le putem doar spune că va fi un disc cu un program superb, un program variat, dificil, un program în premieră și un program foarte, foarte important pentru cultura și muzica românească.

Produsul finit este reprezentat de înregistrări ce vor fi difuzate pe frecvențele noastre, în general, iată, dublate și de apariția unui disc, așa cum ați menționat deja. Dacă pentru o înregistrare dintr-un concert, cred că e clar pentru toată lumea cum decurge acest proces, în ceea ce privește înregistrările speciale, acestea presupun o anumită pregătire și organizarea lucrului. Cum arată filmul unui astfel de proces?

Sigur, pregătirea pentru un concert, un recital sau înregistrări este pe undeva la fel, atâta doar că pregătirea nervilor pentru înregistrări e puțin mai aparte. De ce spun asta? Adrenalina care ne ajută de cele mai multe ori, câteodată ne mai și încurcă. Dacă de obicei ne ajută atunci când ieșim pe scenă și facem înregistrări live, se comportă altfel atunci când facem înregistrări speciale și drumul este puțin invers. Suntem singuri în fața pianului, într-o sală mare, care este acum goală, de unde nu mai primim acel schimb de energie cu publicul. Suntem doar în fața microfoanelor și cu urechile atente ale regizorilor de sunet și noi trebuie să găsim în noi acea inspirație, acea stare, acel flux de energie ca și cum publicul nostru ar fi alături, ar fi prezent.