Pianista Mădălina Pașol evoluează miercuri, 18 martie 2026, pe scena Sălii mari a Ateneului Român, urmând ca la finalul recitalului să ofere autografe pe discul său, ,,Algo-ritm", apărut în 2024 la Editura Casa Radio. Mădălina Pașol oferă informații despre programul recitalului și momentele speciale pe care le propune, în interviul pe care i l-a acordat Anei Sireteanu.

Mădălina Pașol, reveniți pe scena Ateneului Român cu un nou recital în care de această dată vi se alătură alți doi pianiști. De ce ați ales includerea celor două momente muzicale pentru care veți colabora cu Tudor Mânzatu și Alexandru Țală și cum ați descrie relația dumneavoastră muzicală cu aceștia?

Pe Tudor Mânzatu și pe Alexandru Țală îi cunosc de multă vreme, suntem într-o colaborare continuă. Pe Alex Țală îl cunosc de când avea 12 ani, am colaborat împreună în regim de masterclass pe durata a mai multor ani, până acesta a terminat Conservatorul. Pot să spun că amprenta mea pianistică asupra posibilităților lui de exprimare pe acest instrument este destul de mare și am ales să cânt cu el, deoarece respirăm muzica în același fel și sper că am reușit să facem din Rapsodia I de Enescu, în versiunea noastră pentru două piane, un moment special pentru scena Ateneului. Pe Tudor îl cunosc la fel de ceva ani și am lucrat cu el tot în regim de masterclass, iar amândoi ne-am dorit foarte mult să cântăm la două piane Barcarola de Rahmaninov. Sper că va fi tot așa un moment deosebit pentru recital deoarece mi s-a părut că această piesă își găsește locul foarte bine în programul propus de mine.

Programul include lucrări din repertoriul pentru pian solo și pentru două piane. Prezentați pe scena Ateneului Român și două aranjamente originale. Ce recomandă aceste noi versiuni ale rapsodiilor de George Enescu și Franz Liszt?

Dorința foarte mare a pianiștilor de a arăta multitudinea de posibilități sonore și tehnice ale instrumentului, acapararea atenției publicului către acest instrument. La Rapsodia de Liszt am început să mă joc pur și simplu când studiam și mi-am dat seama că și Liszt era un improvizator excepțional. Eu nu mă consider o mare improvizatoare pe pian pentru că sunt din naștere perfecționistă și am fost întotdeauna un pianist de muzică clasică, dar jucându-mă cu această rapsodie mi-am dat seama că pianul poate cuprinde sonoritățile orchestrei și atunci mi-am permis să pun aceste fragmente în compoziția lui Liszt. Deja am interpretat acest aranjament în Festivalul Enescu și am mai cântat o dată tot pe scena Ateneului această piesă și, într-adevăr, pot să mă laud că a fost un succes răsunător.

Pretutindeni, artiștii vin cu noi formate de recitaluri și concerte. V-aș întreba, ce părere aveți despre această tendință și care sunt, după părerea dumneavoastră, cele mai potrivite moduri de a dezvolta o relație cât mai apropiată cu publicul?

Ca artiști, întotdeauna ne plecăm urechea și către dorințele publicului. Am observat în ultima vreme în România această tendință de a digitaliza momentele de recital. Este o idee foarte frumoasă, completează nevoia de vizual a publicului și poate reușește să exprime mai bine ce a vrut și compozitorul să transmită prin compoziția sa, dar servește și nevoia publicului de a înțelege mai bine ce vrea pianistul sau artistul să exprime prin arta sa. Deci, mi se pare o idee bună. Bineînțeles că ne îndepărtăm puțin de esența artistică a ideii de recital, dar pentru asta și publicul trebuie să își arate 100% interesul față de momentul de muzică clasică, care este foarte deosebit de momentul improvizatoric. De aceea, în recitalul meu, interpretez lucrări din repertoriul consacrat - Sonata de Liszt și Poloneza eroică de Chopin, pentru că acolo mă găsesc absolut pe terenul meu de pianist concertist -, dar apoi, în partea a doua recitalului încerc să aduc aceste creații mai moderne. Eu încă nu am colaborat cu arta digitală foarte mult, de aceea încă nu avem o ecranizare a pieselor, dar sperăm că doar prin puterea pianului să captăm atenția publicului îndeajuns pentru a obține un succes de remarcă.

Ce alte proiecte urmează în agenda dumneavoastră?

În curând o să avem un proiect pe care eu îl iubesc foarte tare, cu ansamblul Art Avenue la Pitești, unde vom interpreta aranjamente proprii de muzică pop, rock și, bineînțeles, Carnavalul Animalelor de Camille Saint-Saëns. În acest ansamblu sunt copiii noștri, ai artiștilor care interpretează la vioară, la violoncel, la pian. Este foarte frumos, mă bucur să am alături pe Sara Gheorghiu, pe Ava Pașol, pe Irina Pașol, pe Ondin Bezeanu, pe Andrei Zefir Brezeanu. Deci este un proiect de suflet, îl ador, iar pe 5 mai vă invit la Adam și pianul, din nou, la Teatrul Național, alături de prietenul meu și remarcabilul actor, Eduard Adam.