Karina Șabac, ați descris acest recital drept un six-pack baroc. Ce v-a determinat să abordați integrala partitelor pentru pian într-un singur recital?

Adevărul este că a fost ideea unui bun amic al meu, să-l numim așa. Bach este unul din compozitorii mei. Nici nu pot să spun, preferat, este un compozitor cu care am trăit de când eram mică, de la șase ani, pentru că primul meu profesor de pian, Andrei Vieru cânta foarte mult Bach și la el în casă auzeam nonstop muzică de Bach. Era inevitabil că vor urma integrale și mă bucur foarte tare să le prezint în București. Nu știu când a fost ultima dată sau dacă au fost cântate vreodată integral pe scena Ateneului.

Cum ați descrie, pe scurt, diferențele de caracter dintre cele șase partite?

Trebuie să ne gândim în felul următor. Cele șase partite de Bach fac parte dintr-un set de patru studii de pian, cum se numeau pe acea vreme, klavierübung. Klavierübung înseamnă studiu pentru tastatură și studiile erau ceva care, cum spune și titlul, Six Pack, îți dezvolta mușchii creierului și nu numai, și degetele și mintea în același timp. Partitele de Bach fac parte din primul set. Sunt patru seturi de Klavierübung. Al patrulea sunt variațiunile Goldberg și acest prim set, partitele de Bach, sunt deci șase la număr, fiecare compuse pe cercul cvintelor și în ele găsim dansuri din acea vreme, care nu mai sunt dansuri în momentul acesta când Bach le preia. Sunt dansuri stilizate. Deci în fiecare partită veți găsi cam șase părți, cu un preludiu la început, o deschidere, apoi două dansuri mai rapide, alemandă și curantă, dar stilizate, repet, nu mai sunt dansuri de dansat, ci de cântat și de studiat. Apoi urmează sarabanda, care este cea mai lentă mișcare în mijlocul partitei. Deci, publicul necunoscător, dacă va veni la acest concert, în momentul în care va auzi sarabanda foarte lentă, un dans venit din Spania, vor recunoaște că sunt la jumătatea piesei. Apoi urmează două părți mai rapide, un menuet și o gigă. Giga este în general foarte rapidă, Bach mai pune acolo și o fugă de obicei și astfel ajungem la sfârșitul unei partite. Și lucrul acesta se repetă de șase ori pentru cine rezistă să rămână până la sfârșit.

Ce credeți că poate descoperi un ascultător care vine pentru prima dată la un recital integral Bach?

În primul rând poate să intre într-o energie, nu? Muzica este energie pur și simplu, energie sonoră. Poate să descopere că de la Bach încoace nu prea s-au schimbat multe lucruri. Dacă va auzi atâta Bach și apoi a doua zi va asculta alt fel de muzici, inerent va descoperi că toate muzicile pe care le auzim acum ni se trag din sistemul pe care l-a lăsat Bach. Muzica clasică nu este muzică de entertainment. Nu o să descopere că se simte mai bine după concert sau că este mai liniștit. O să descopere că poate să poarte o discuție cu compozitorul în baza anumitor forme, preludiu, alemandă, curantă, apoi sarabanda lentă ș.a.m.d., care se repetă de șase ori în șase feluri diferite. Și nu știu, mă gândesc acum că vorbim, poate lucru interesant pe care l-ar descoperi este să realizeze că o discuție poate fi purtată în foarte multe modalități.

În 2022 ați realizat prime audiții și înregistrări pe piane istorice și moderne. În acest context, cum priviți interpretarea muzicii lui Bach pe pianul modern?

Personal, sufăr din cauza faptului că nu avem un pian mai vechi sau un pian, să spunem, măcar din 1800 pe care să putem să cântăm. Ideal ar fi un pian Silbermann. Acesta fost primul constructor de piane cu care Bach a avut contact și la primul pian Bach nu a fost deloc de acord cu sunetul, dar la al doilea s-a declarat mai satisfăcut. Este interesant pentru că pianele din vremea aceasta sunt făcute pentru muzici mult mai ample, romantice, cu sunet amplu. Bach este în foarte mult detaliu și miniatură. Rareori ajunge în forte, să sune amplu și tare.

O muzică intimă, să înțeleg.

Da, în orice caz nu a fost scrisă să fie cântată în săli mari. Acesta este al doilea challenge pentru mine. O să încerc să-i aduc pe oameni într-un cadru cât mai intim și cât mai personal și pe cât mai multe detalii posibile.

Faceți parte dintre artiștii români cu un frumos parcurs internațional. Cum se simte pentru dumneavoastră revenirea pe scena din România?

Publicul aici este cel mai intens ascultător. Este o emoție extraordinară și nu o spun numai eu, toți artiștii care cântă pe scena Ateneului au această experiență și este un cadou minunat și pentru noi. Eu mă bucur foarte tare. Nu am mai cântat solo de 10 ani aproape, de când s-a născut fetița mea, iar acum am de gând să revin.