Împreună cu violoncelistul Andrei Ioniță ați susținut un recital la Berlin, în seria Europe@home. Cum priviți această inițiativă a violonistului Daniel Hope și ce a însemnat pentru voi să reprezentați România la această serie?

Seria Hope@home a violonistului Daniel Hope am urmărit-o de la începutul pandemiei. A fost unul dintre proiectele online care pe mine m-a captivat și pot să spun că nu m-am imaginat vreodată făcând parte din această serie atunci când el a început concertele online. M-am bucurat enorm să am această oportunitate. M-am bucurat, de asemenea, să fiu alături de Andrei și alături de laureata Premiului Nobel, Herta Muller. A fost o onoare și mă bucur de fiecare dată când pot să reprezint România undeva, mai ales atunci când sunt alături de oameni de o asemenea valoare.

Vorbiți-ne despre programul pe care l-ați interpretat. Au avut numeroasele colaborări cu Andrei Ioniță un rol în alegerea acestuia?

Poate că numeroasele noastre colaborări s-au simțit în momentul în care ne-am înțeles de la prima privire asupra repertoriului. Amândoi ne-am dorit să fie un repertoriu format din lucruri cu care noi am crescut și din piese pe care noi le-am auzit de când ne-am apucat de muzică. Sunt piese care mie-mi sunt foarte dragi. Bineînțeles, Paul Constantinescu nu lipsește din repertoriu poate și pentru că eu am crescut cu Paul Constantinescu; m-am născut la Ploiești și primele mele concerte au fost în casa sa memorială. Dansurile de Bartok și Dansul țărănesc de Dimitrescu… a fost prima lucrare de violoncel pe care eu am auzit-o, iar în ceea ce privește creația violoncelistică este, probabil, un hit, cel mai bine cunoscut bis românesc. N-am discutat prea mult despre repertoriu. Am știut foarte clar ce ne dorim să cântăm și cam cum am vrea să arate repertoriul și ne-am bucurat că și violonistul Daniel Hope a fost de acord cu alegerile noastre.

Cum descrieți colaborarea cu violoncelistul?

Noi ne cunoaștem… eu, cel puțin, îl cunosc pe el de foarte mult timp. Am început să cântăm împreună când eu aveam 11 ani. Nu știu dacă e o prietenie de o viață care s-a transformat într-o colaborare și acum, la Berlin. Mie îmi face o enormă plăcere să cânt cu el și sper că asta se simte în programul pe care tocmai ce l-ați auzit.

Aș vrea să vă întreb, pentru că suntem în campanie de vaccinare, considerați că aceasta oferă posibilitatea revenirii la o normalitate a vieții muzicale?

E foarte greu de spus, dar personal cred că este, poate, unica noastră scăpare. Bineînțeles că aștept și eu cu nerăbdare să fiu cândva în categoria de vârstă pentru vaccinare, îmi aștept rândul. În același timp, înțeleg opiniile poate obiective ale oamenilor care n-ar fi de acord, însă, personal, o văd ca pe unica noastră scăpare și ca o eventuală revenire la normalitate într-un viitor cât mai apropiat.