Dana Ciocârlie, una dintre cele mai apreciate pianiste române la nivel internațional, revine în România pentru un recital solo pe care-l va susține marți, 12 mai 2026, la Ateneul Român.

Stimată doamnă Dana Ciocârlie, programul recitalului pe care îl susțineți la Ateneul Român este construit în jurul celui mai recent disc al dumneavoastră, un album dedicat rădăcinilor muzicale românești intitulat Ciocârlia și care a fost prezentat în prima audiție radiofonică în cadrul emisiunii Music box de la Radio România Muzical în data de 9 februarie 2026. Ce semnifică pentru dumneavoastră reîntâlnirea cu publicul din România prin acest proiect foarte personal?

Este momentul cel mai emoționant pentru mine din tot turneul legat de prezentarea albumului, deși tot acest an cred că am dat și voi da în jur de 45 de recitaluri Ciocârlia, dar totuși la Ateneu este punctul cel mai important pentru că Ateneul pentru mine este centrul lumii muzicale.

V-aș ruga să ne vorbiți despre lucrările pe care le veți prezenta publicului de la Ateneul Român, un program care pare să aibă o semnificație aparte pentru dumneavoastră, începând chiar cu tema celebrei melodii populare românești Ciocârlia, într-o transcripție pentru pian semnată de Frederic Harranger.

Am încercat să arăt cu acest album un fel de portret muzical al României, în special bazat pe muzică folclorică și compozitori care s-au inspirat direct din muzica folclorică, de exemplu cele trei piese de Paul Constantinescu, care sunt toate colectate în Oltenia, cele două albume de colinde din Transilvania colectate de Bela Bartok, Nocturnă pe tema moldovenească de Dinu Lipatti, chiar și celebrul Carillon Nocturne de Enescu, are ca bază al acordurilor o doină. Și să nu vorbim de Rapsodia română, tot de George Enescu, prima rapsodie este un fel de apoteoză a dansului și ale pieselor care erau foarte cunoscute și populare la sfârșitul secolului XIX în România. Este un fel de portret ca un mozaic cu diverse piese din toate regiunile țării. Și, bineînțeles, am norocul să mă numesc Ciocârlie, precum cel mai îndrăgit cântec al nostru. De asemenea, țin să spun că în acest album, partea literară este asigurată de verișoara mea, Corina Ciocârlie, care este ziaristă și scriitoare. Toată lumea mi-a zis că acest booklet este absolut genial.

Albumul Ciocârlie a fost recent recomandat de publicația Le Monde. Cum ați primit această recunoaștere și ce înseamnă pentru dumneavoastră faptul că muzica românească ajunge astfel în atenția publicului din străinătate?

Mă bucur și este exact felul meu cu acest album să vorbească despre România în general. Dintr-un punct de vedere cultural, spiritual și să fac cât mai cunoscută cultura noastră. Bine, Enescu este mai cunoscut, dar Paul Constatinescu, Violeta Dinescu, chiar și Dinul Lipatti nu sunt deloc cunoscuți. Deci, e al doilea țel, dar între timp, nu numai Le Monde, ci există o dublă pagină în Le Figaro.

În ultimii ani ați promovat constant creația compozitorilor români. Cum percepe publicul francez muzica românească? Există o curiozitate specială pentru acest repertoriu?

Mie mi se pare că există. Semnul acestei curiozități este faptul că am fost angajată de mai bine de 30 de ori cu acest program. Chiar în ianuarie-februarie, când a ieșit discul, le-am cântat de cel puțin 12 ori. Este un semn că publicul, dar și organizatorii, sunt curioși, consideră, să zicem, un fel de exotism muzică specială a țărilor din Est. Ceea ce îmi face mare plăcere este că întotdeauna cei din public sunt uimiți de varietatea și de bogăția folclorului de la noi. Adică, ei au impresia că Transilvania și Dobrogea ar fi țări diferite. Atât este de special.

Albumul Ciocârlia vorbește mult despre rădăcini. Ce înseamnă "acasă" pentru dumneavoastră astăzi?

O întrebare foarte bună. Din păcate nu mai am o casă fizică în România, dar am o casă sufletească. Deci, în primul rând, acasă înseamnă cultura românească, înseamnă muzică. Am mare noroc să am încă mulți prieteni și foarte buni prieteni în România. Acasă înseamnă și faptul de a reveni în mod regulat, de a cânta, de a simți căldura publicului românesc, de a vedea, de exemplu, fresca de la Ateneu, asta este cu adevărat acasă, de a fi acompaniată de Orchestra filarmonicii sau de Orchestra Radio. Toate acestea înseamnă acasă pentru mine.