Care este, Alina Bercu, titlul cărții pe care ne-o veți prezenta astăzi?

Mulțumesc pentru invitație. Mi se pare o idee așa de frumoasă să vorbim despre literatură și despre cărți, pentru că foarte rar suntem întrebați de astfel de subiecte, așa că mă bucur foarte mult și este o întrebare destul de dificilă, trebuie să recunosc. M-am gândit intensiv la acest subiect în ultimele zile, pentru că e greu să recomand o singură carte sau un singur autor. Mi se pare că literatura e atât de frumoasă și atât de infinită dacă vreți, pentru că, da, are această putere de a ne transporta în diverse dimensiuni sau locuri sau alte timpuri și e foarte greu să mă limitez la o singură carte sau la un singur autor.

Aș vrea să zic câteva cuvinte despre mine, ca să înțelegeți și alegerea pe care o voi face. Eu, de când mă știu, de când sunt copil, am acest obicei prost de a mă plictisi repede, ori de lucruri, ori de situații, ori de știu eu. Înțeleg foarte repede despre ce e vorba într-un anumit moment sau o situație sau un context și așa că de multe ori mă trezesc după foarte puțin timp că aș vrea să evadez, să plec, să schimb peisajul, pentru că mi se pare că de multe ori viața noastră este foarte repetitivă și se întâmplă aceleași lucruri cam tot timpul, nu? Cel puțin asta e viziunea mea și cu acest sentiment mă identific de foarte, foarte mulți ani și de multe ori, dacă aș avea la dispoziție un buton magic pe care să apăs și să mă teleportez în alt loc sau într-o altă dimensiune, în alt timp, aș face-o fără să stau pe gânduri, dar pentru asta există Haruki Murakami, un scriitor japonez născut în anul 1949, care pentru mine are această capacitate fantastică de a mă teleporta în câteva cuvinte, în câteva fraze, într-un cu totul alt loc sau altă dimensiune. Aș putea descrie stilul lui ca fiind acea senzație unică în care nu știi exact, visez sau încă sunt trează. Cam acolo te miști pe tot parcursul romanului pe care îl citești și acest medicament numit Murakami este pentru mine absolut fantastic, pentru că în câteva fraze am reușit să evadez, exact ceea ce mi se întâmplă foarte des, să-mi doresc. Am descoperit acest scriitor în perioada pandemiei.

Prima carte pe care am citit-o este Kafka pe malul mării, o carte extrem de bizară și de ciudată, dar datorită stilului lui atât de simplu de a scrie, în care îți explică în cuvinte foarte accesibile și foarte umane cum își fierbe o cafea sau cum își fierbe tăițeii din supă, deja în câteva cuvinte nici nu-ți dai seama când ai trecut acel prag din dimensiunea reală în care te afli în această lume fantastică a lui, iar în acest roman se întâmplă lucruri foarte, foarte interesante. E vorba de un bătrânel care stă la taclale cu niște pisici sau începe să plouă cu pești din cer în loc de apă, deci sunt lucruri extrem de bizare, dar cumva te face să crezi atât de bine ce se întâmplă acolo că în momentul în care ai închis cartea și ieși pe stradă, aproape că te aștepți sau nu te-ar surprinde dacă și pe strada ta ai vedea pești căzând din cer în loc de apă. Sau în romanul lui cel mai complex, 1Q84, este vorba de o situație în care avem două luni pe cer, una normală și una verzuie. Alt element foarte interesant în romanele lui este această notă muzicală, pentru că el înainte de a deveni scriitor a avut un club de jazz, este un mare iubitor de jazz, așa că în toate romanele pe care le-am citit este și acest element muzical, iar de multe ori piesa descrisă în acea poveste sau în acel roman este exact elementul care leagă de multe ori planurile real și cel fantastic. Așa că nu știu dacă v-am răspuns la întrebare, îmi este foarte greu să vă recomand o singură carte. Am citit câteva cărți de-ale lui, nu chiar toate, pentru că sunt extrem de multe, dar în orice caz e un autor foarte, foarte drag mie și în zilele în care trăim, în care suntem înconjurați de lucruri negative, oriunde ne uităm, la știri, de exemplu se întâmplă câte ceva absolut oribil undeva pe planetă. Cred că este o evadare foarte frumoasă, o mică excursie într-o altă dimensiune, într-o lume fantastică în care descoperim lucruri frumoase.

De ce trebuie să citim? Cu ce ne ajută pe noi lectura în viața de zi cu zi?

Nu știu dacă trebuie să citim, pentru că ideea asta de trebuie, cred că de multe ori face mai mult rău decât bine. Cred că e vorba de deschidere, de curiozitate în abordarea oricărui lucru în această viață și, după cum am spus, cred că literatura are o putere fantastică de a ne ajuta să călătorim atunci când nu putem să o facem în mod real, fizic. Putem să exersăm empatia în cadrul unui roman, ne identificăm cu anumite persoane sau descoperim că în ficțiune este, de fapt, foarte multă realitate și asta descrie foarte mult viața reală în care ne aflăm, dar, desigur, printr-o altă perspectivă, printr-o altă abordare.