Pianista Alina Bercu va susține marți, 17 februarie, un recital-eveniment în cadrul seriei „Moștenitorii României muzicale”, organizată de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera. Despre revenirea, după 20 de ani, pe scena mare a Ateneului Român, dar și despre alte repere ale parcursului său artistic, Alina Bercu ne oferă mai multe detalii în ultima parte a unui dialog purtat cu Ioana Țintea. 

Ați fost profesor-asistent la Universitatea de Muzică Franz Liszt din Weimar, iar în prezent predați la Academia Internațională Phoenixsee din Dortmund. Ce valori încercați să transmiteți studenților dumneavoastră?

Încerc să le transmit pasiunea pentru muzică, pentru că doar predând muzică și pian am realizat această fațetă, probabil nedescoperită de mine până acum. Când predai, când ai în fața ta un copil talentat și cu pasiune și dorință de studiu, descoperi ceva absolut magic în acest proces. Îmi place să le transmit această pasiune nu doar pentru cântatul la pian direct, ci pentru muzică în general, pentru artă, pentru că toate artele sunt conectate. Un pianist complet, complex trebuie să cunoască simfonii, trebuie să știe să citească o partitură de orchestră, trebuie să cunoască teatru, poezie, literatură, sunt aspecte extraordinar de importante în educația unui muzician și a unui om în general, așa că, acesta este un aspect important pe care încerc să îl transmit și să-l includ în orele de pian.

Trăim într-o epocă în care inteligența artificială începe să influențeze inclusiv domeniul artistic. Cum vedeți locul muzicianului interpret într-o lume tot mai tehnologizată?

Cred că rolul muzicianului devine din ce în ce mai important, pentru că probabil cu toții deja am observat pe Instagram, pe Facebook că suntem confruntați cu tot felul de video-uri în care sunt prezentate "operele" inteligenței artificiale, care nu au nimic de-a face cu geniul uman sau cu căldura sufletească a unui om, așa că, în acest domeniu, personal nu am niciun fel de teamă sau frică nici pe viitor. Dacă în cazul foarte nefericit, inteligența artificială ne va lua locul, cred că suntem deja pierduți în acest domeniu.

Cum simțiți că ați evoluat ca muzician de-a lungul acestor ani și care este credo-ul dumneavoastră artistic?

Aici cred că ar trebui să întrebați pe altcineva. Desigur, personal, mai puțin pot să judec atât de obiectiv cum m-am dezvoltat sau cum m-am îmbunătățit de-a lungul anilor, dar în orice caz, ceea ce îmi doresc este să fiu un artist autentic, un artist sincer. Încerc să fiu cât se poate de deschisă la ceea ce este nou, să pot să analizez bine, corect și sincer tot ceea ce se întâmplă în lumea muzicală și să-mi găsesc drumul meu, să fiu autentică în tot ceea ce fac și asta deja presupune foarte multă muncă și foarte multă autoreflecție.

După mai bine de 20 de ani, reveniți pe scena Ateneului Român. Cu ce gânduri așteptați acest moment?

Mă gândesc cu drag și îmi doresc foarte mult să pot să mă conectez cu publicul din sală. Sper că formatul meu, acesta, de a prezenta și de a cânta în același timp să fie unul bine primit, iar această oră muzicală să ne aducă pe toți mai aproape. Sigur, este un moment emoționant, pentru că au trecut aproape 20 de ani sau poate chiar mai mulți, de când am cântat pe această scenă, iar Ateneul Român, sigur, este o emblemă a culturii românești și presupune o anumită responsabilitate și dorință ca totul să iasă foarte bine.