Pianista Alina Bercu va susține marți, 17 februarie, un recital-eveniment în cadrul seriei "Moștenitorii României muzicale", organizată de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera. Despre revenirea, după 20 de ani, pe scena mare a Ateneului Român, dar și despre alte repere ale parcursului său artistic, Alina Bercu ne oferă mai multe detalii în a treia parte a unui dialog purtat cu Ioana Țintea.

Cât de importante sunt pentru dumneavoastră proiectele inițiate de instituții culturale românești, precum „Moștenitorii României muzicale" de la Radio România Muzical, în reconectarea artiștilor români din străinătate cu publicul de acasă?

Eu nu pot decât să vorbesc din postura mea și sunt foarte recunoscătoare și onorată să revin la Ateneul Român după atât de mulți ani.

Cred că acest format nu numai că ne readuce pe noi acasă, dar permite și acest schimb cultural, dacă doriți, între pianiștii români care se află în străinătate de mulți ani, cu influențele culturale diferite cu care am fost confruntați, din nou în fața unui public românesc. Și asta mi se pare, mai ales într-o lume atât de deschisă și care se desfășoară la un ritm atât de rapid, cum se întâmplă în ziua de astăzi, un aspect extrem de important și cred că astfel de formate înlesnesc integrarea României din ce în ce mai mult în plan internațional.

Cum vă raportați dumneavoastră la ideea de a fi o "moștenitoare" a României muzicale?

Cred că este și o responsabilitate, dar în primul rând este o foarte mare onoare să revin în această lumină, să mă consider în acest recital o moștenitoare a muzicii românești. Muzica românească, după cum știm, are o tradiție extrem de bogată și valoroasă pe plan internațional, așa că nu pot decât să fiu extrem de recunoscătoare pentru această oportunitate.

Revenind la recitalul din 17 februarie, așa cum ați menționat în comunicatul de presă, lumea muzicii clasice se află într-un moment de transformare în care publicul gustă din ce în ce mai mult programele experimentale și neconvenționale. Cum se înscrie programul recitalului de la Ateneul Român în acest context? Vorbiți-ne puțin despre piesele alese.

Programul combină atât lucruri foarte cunoscute nouă sau teme muzicale. Cine nu cunoaște deja temele din Tablourile dintr-o expoziție de Mussorgski, nu-i așa, sau Bucuria dragostei și suferința dragostei? Poate după titlu acum puțini își aduc aminte sau își pot fredona aceste teme muzicale, dar în primele 4-5 măsuri, sigur toată lumea deja le recunoaște.

Iar ideea mea a fost să combin astfel de teme foarte cunoscute cu lucrări poate mai puțin cunoscute sau mult mai clasice, mai convenționale. În același timp, am inclus și o piesă foarte interesantă pe care am descoperit-o de curând, recunosc - Black Earth, The Fazil Say. Nu vreau să povestesc prea multe pentru că vreau să fie totuși o experiență nouă pentru toată lumea, dar acolo veți descoperi efecte sonore foarte interesante. Aproape putem vorbi de un pian preparat, dar sigur acest lucru nu este menționat direct în piesă.

Așa că, per ansamblu, este un program care combină atât noul cu modernul sau cunoscutul cu poate cunoscutul dintr-o altă perspectivă. Mă refer aici la transcripții.

Care este rolul muzicianului în societatea de astăzi și ce responsabilități are față de public?

Cred că muzicianul în absolut orice moment are un rol crucial în societate pentru că, nu-i așa?, muzica ne transpune pe toți în alte dimensiuni, în alte planuri sufletești, intelectuale. Iar în lumea de astăzi în care deschidem calculatorul și deja suntem bombardați cu tot felul de știri negative sau lucruri foarte urâte și periculoase care se întâmplă în multe colțuri ale lumii, totuși, acest tărâm muzical este unul magic pentru noi. Iar acolo putem să fim noi înșine, putem să ne relaxăm, putem să ne bucurăm efectiv de ceea ce auzim.

Și vorbesc aici nu numai de muzician în sine, ci de artist, de tot ceea ce înseamnă arta în momentul de față. Același efect îl are și o expoziție de pictură, de exemplu, sau o piesă de teatru foarte bună, nu? Uităm efectiv de ceea ce se întâmplă în jurul nostru pentru acele două - trei ore, dar rolul artistului este acesta, de a aduce puritatea și de a transforma un moment normal într-unul magic.