Pianista română debutează miercuri, 5 august, în Festivalul BBC Proms, la Royal Albert Hall din Londra, în compania Orchestrei Halle din Manchester. Concertul este transmis în direct de Radio România Muzical, de la ora 20:00, şi o aduce pe Alexandra Dariescu în partitura solistică a Fanteziei pentru pian şi orchestră de Nadia Boulanger.

Alexandra Dariescu, în ce context ați primit invitația, pentru că vorbim de unul dintre cele mai importante festivaluri de muzică clasică din lume?

Invitația vine cum vin toate invitațiile, prin echipa mea. Știu că au fost foarte multe conversații. Bineînțeles, festivalul Proms are atât de multe colaborări cu diferite orchestre și a trebuit împerecherea cu orchestra potrivită pentru repertoriul potrivit. Mă bucur enorm să concertez cu orchestra Halle și cu directorul lor, Kachun Wong.

Ați mai cântat până acum împreună?

Da, am concertat de mai multe ori și cu Jonathan Heyward, cu Stephen Bell la pupitru. Am concertat în Bridgewater Hall la Manchester, o sală extraordinară. Bineînțeles, eu fiind studentă acum câțiva ani la Conservatorul Regal din Manchester, am crescut cu această orchestră, cu sunetul și frazările lor și absolut tot, efectiv, am copilărit, cum s-ar spune, cu această orchestră, care este una dintre cele mai vechi din Marea Britanie. Nu știu dacă este într-adevăr cea mai veche, dar sigur, împreună cu Royal Liverpool Philharmonic, sunt de foarte mult timp active aici și au o reputație extraordinară.

Un program foarte interesant prezentați în 5 august împreună cu orchestra din Manchester. În prima parte avem opusuri de Ravel și de Nadia Boulanger, în partea a doua, Simfonia a II-a de Rahmaninov. Dumneavoastră sunteți solista Fanteziei pentru pian și orchestră de Nadia Boulanger. Ca o privire de ansamblu, cum a fost construit acest program și ce legătură simțiți dumneavoastră personal între cele trei lucrări care sunt alăturate pe afiș în această seară?

Programul este extraordinar, iar pentru mine Nadia Boulanger este una dintre cele mai fascinante personalități din istoria muzicii. Bineînțeles, a fost o profesoară legendară care a format generații întregi de compozitori, dar în același timp, propria ei muzica a rămas foarte, foarte puțin cunoscută. Nadia Boulanger a fost prima femeie care a dirijat orchestrele BBC Symphony, New York Philharmonic, Boston Symphony Orchestra și orchestra Halle, cu care concertez, în 1963. Mă bucur enorm că publicul de la Festivalul Proms o va putea descoperi în calitate de compozitoare. Această fantezie este o lucrare foarte aproape inimii și sufletului meu. Am făcut premiera în UK, am făcut premiera în America, în Scandinavia cu Oslo Philharmonic, în America cu Houston Symphony, în Marea Britanie cu BBC Symphony și, bineînțeles, am adus-o și în România, în premieră cu Tianyi Lu la pupitru și cu Orchestra Națională Radio. Misiunea mea artistică, după cum știți, de foarte mulți ani încerc să aduc în lumină muzica unor compozitoare extraordinare și nu este vorba de a înlocui repertoriul pe care îl iubim, ci despre a-l îmbogăți cu voci care merită să fie ascultate, iar Festivalul BBC Proms înseamnă tradiție, dar și curiozitatea de a descoperi muzica nouă.

Cred cu tot dinadinsul că muzica clasică trăiește tocmai prin acest dialog dintre tradiție și descoperire. Știți, bineînțeles, iubim capodoperele pe care le cunoaștem și cu care am trăit atâți ani, dar cred foarte mult că avem și responsabilitatea de a aduce la lumină lucrări care, din motive diverse, au rămas prea puțin cântate, iar Nadia Boulanger este una dintre aceste voci.

Fantezia Nadiei Boulanger este, așa cum spuneți, o lucrare rar cântată, însă deja ceva mai cunoscută și datorită interpretărilor dumneavoastră. Ce anume v-a atras înspre ea? Cum ați descoperit-o, când și ce anume v-a făcut să credeți că ar fi ofertantă pentru cei din sală și în zilele noastre?

Este o lucrare care, în momentul când am primit telefonul de la BBC Symphony, care m-au invitat să cânt la Barbican, în Londra, cu James Gaffigan la pupitru, am cerut partitura bineînțeles, așa fac cu fiecare piesă nouă care îmi este introdusă, nu o ascultasem până atunci, iar în momentul când am primit partitura, nici nu am ascultat, pur și simplu m-am uitat pe partitură câteva zile, am mers la pian, am trecut prin note și efectiv a fost așa, ca o îmbrățișare.

Efectiv, m-am îndrăgostit de această piesă, am văzut foarte multe influențe de Ravel, influențe de Franck, are o temă atât de melodioasă, unde toate corzile, efectiv, susțin linia melodică exact ca în Rahmaninov, dar are și o structură extraordinară, pentru că, bineînțeles, ca fantezie, e vorba de imaginație, e vorba de anumite teme care revin, care sunt puse în valoare cu diferite instrumente, cu pianul în prim-plan sau pianul acompaniind, un oboi sau fagotul sau clarinetul, are un solo foarte frumos. Finalul acestei piese este atât de fascinant, atât de puternic, efectiv, adună energie și este un climax din acesta extraordinar și este o orchestrație foarte, foarte mare. Cam așa a fost începutul acestei descoperiri, acestei îndrăgiri a acestei piese, dar m-a fascinat de la început și după primele concerte foarte multă lume și criticii au spus că această piesă "are picioare", adică va avea viață în continuare.