Proiectul MACAM (Muzici și afecte la curțile aristocratice moldo-valahe) reprezintă un demers amplu de recuperare, cercetare și valorificare a repertoriului românesc, grecesc și otoman din secolele XVIII și XIX, interpretat în timpul epocii fanariote la curțile domnești și boierești din Principatele Române.

Directorul de proiect, Cătălin Cernătescu, și co-directorul, Nicolae Gheorghiță, care este totodată coordonatorul echipei de cercetare, conturează o imagine de ansamblu a demersurilor din cadrul programului MACAM într-un interviu acordat Ariadnei Ene-Iliescu:

Proiectul MACAM, Muzici și afecte la cursurile aristocratice moldo-valahe, cuprinde mai multe ramuri de activitate. Ați putea să ne povestiți, vă rog, despre diversele direcții de dezvoltare ale proiectului?

Cătălin Cernătescu: Ne bucurăm în primul rând că în spatele tuturor inițiativelor noastre au stat atât Universitatea Națională de Muzică din București, cât și Centrul de Studii asupra muzicilor secolului al XIX-lea. Fără implicarea și susținerea instituțională din partea acestor două entități, nu am fi reușit să beneficiem de parteneriate consistente, de expertiza cât mai multor oameni de specialitate, și aici m-aș referi la acele ateliere gratuite pe care le-am organizat pentru beneficiarii noștri, ateliere de paleografie chirilică, ateliere de decodificare a partiturilor din vechea notație bizantină, masterclass-uri de cânt instrumental, cum ar fi masterclass-ul de oud sau de kanun. Avem și o componentă artistică, pentru că de fapt aceasta este menirea proiectului nostru - să aducem la suprafață piese care nu au mai fost interpretate și să le prezentăm într-o manieră cât mai atractivă publicului nostru, publicului țintă. Am organizat, așadar, două concerte cu muzici pe care le-am descoperit, alături de echipa de proiect în manuscrise vechi sau în tipărituri și care nu s-au bucurat de o largă diseminare. Am reușit totodată să aducem înaintea publicului în cadrul a două colovii-recital, piese la fel de vechi, însă nu în notație bizantină, precum cele pe care le-am prezentat în concerte, ci în notații occidentale, dar inspirate din sonorități orientale. Și aici, alături de domnul prorector al Universității Naționale de Muzică din București, domnul profesor universitar Nicolae Gheorghiță, ne-am bucurat să ne fie alături și doamna profesor Constanța Vintilă, cea care are o expertiză bogată în istoria de secol XVIII-XIX. Cu ajutorul lor am încercat să creionăm pentru ascultătorii și urmăritorii noștri ambianța socioculturală a secolelor XVIII și XIX, în cadrul căreia au fost performate aceste repertorii.

Proiectul nostru încă nu s-a încheiat, pentru că avem în lucru un volum de muzică bizantină, este vorba despre un manuscris de muzică seculară, de sfârșit de secol XVII, început de secol XIX, care a fost alcătuit la Iași și pe care îl vom publica prin intermediul editurii Universității Naționale de Muzică din București pe la sfârșitul lunii august. Totodată, alături de domnul prorector, am reușit să înființăm ansamblul de muzică veche "Dimitrie Cantemir" și să înregistrăm în studio un CD, care la fel, va fi pus la dispoziția grupului nostru țintă în format digital, dar și în format fizic, cu titlul gratuit.

Noi sperăm din toată inima ca aceste produse ale noastre și toate activitățile care se regăsesc inclusiv înregistrate pe canalul Asociației Revivart, Asociația Profesorilor de Muzică Bizantină, să ajungă la cât mai multă lume și să se folosească, pentru că, în definitiv, scopul nu este exclusiv unul de cercetare și valorificare a unor repertorii vechi, ci și de formare, într-o manieră informală sau non-formală, să spunem așa, a unor competențe - de citire în limbaj chirilic, de interpretare instrumentală, de accesare a atelierelor de limbă neogreacă, pe care le-am urmat alături de beneficiari. Și, până la urmă, de ce nu, un scop este și să ne construim o plajă de ascultători fideli pentru un gen muzical aparent nișat, pe care îndrăznim să îl scoatem la lumină și să îl propunem în maniere cu totul noi, am zice noi, de interpretare concertistică.

În cadrul proiectului MACAM urmăriți cercetarea muzicilor românești, grecești și otomane din secolele XVIII și XIX, interpretate la curțile domnești și boierești din Principatele Române. Care ar fi principalele descoperiri de până acum?

Nicolae Gheorghiță: Cred că proiectul în sine se dorește mai mult decât o descoperire a unor piese care au stat mai bine de două veacuri ascunse între filele unor manuscrise. Am să revin imediat la punctul central al întrebării dumneavoastră. În primul și în primul rând, cred că proiectul deschide o cale, până acum unică și originală în abordarea acestor tradiții sonore care au funcționat în Țările Române, în Țara Românească și Valahia, venite prin diferite filiere levantine, constantinopolitane, din melanjul mediteranean sau venite chiar și pe zona transilvăneană. Iar mai mult decât atât, faptul că s-a stat la masă și s-a discutat cu istorici, așa cum este doamna Constanța Vintilă, face ca zona de interes a acestor muzici să meargă dincolo de pura ascultare și îmbătare de sunete pentru că ne dorim să înțelegem socialul, ne dorim să înțelegem sociabilitatea care a caracterizat atmosferele de la curțile boierești și domnești în acest veac XVIII și pentru o bună perioadă a secolului al XIX-lea. Deci acesta mi se pare un punct tare extrem de original, aș putea spune, al proiectului, pentru că ne plonjează în această înțelegere nu numai a muzicilor, dar și a contextului care a făcut ca aceste muzici să ajungă aici, să fie gustate de diferite elite și de diferite grupuri sociale.

Reîntorcându-mă acum la întrebarea dumneavoastră, repertoriile pe care echipa noastră le-a descoperit sunt diverse. Înseamnă repertorii care au venit pe filieră otomană, repertorii care au venit pe filieră fanariotă greacă, repertorii românești care au fost notate de-a lungul vremurilor sau au fost cântate de diferiți lăutari sau în diferite formule de instrumentiși și de vocaliști și care au fost notate, reținute tocmai datorită dexterității acestor muzicieni bisericești în filele unor manuscrise, fie de dinainte de 1800, fie de după 1800.

Un alt important pas, consider eu, este faptul că formația nou născută din specialiști, studenți ai UNMB-ului sau care sunt absolvenții acestei instituții, vine cu un suflu nou, cu o cunoaștere a unor instrumente care au fost extrem de apreciate și care au fost în uz la curțile domnești prin iarmaroacele și prin târgurile vremii. Cred că aduce un aer de noutate și un aer de contribuție eficientă și originală acestui proiect, derulat de UNMB în parteniat cu toate aceste instituții.

Cătălin Cernătescu: Am dori să facem precizarea că această investigație preliminară a noastră doar deschide, pentru moment, alte orizonturi de cercetare, în sensul în care toate aceste repertorii ne-am dori să le punem la un moment dat pe un CD, să le înregistrăm alături de nou constituita noastră formație. Pentru moment, din diverse considerente, am selectat numai o mână de piese, anume 10 piese de limbă română. Însă așa cum a propus domnul prorector și așa cum am discutat alături de membrii echipei, ar merita să identificăm surse de finanțare pentru viitor ca și celelalte repertorii otomane, de limbă greacă sau chiar aparținând unor minorități etnice să fie imprimate într-un sound pe care considerăm noi că reușim să-l aducem la lumina zilei într-o reconstituire cât mai fidelă.