În perioada august 2020 - martie 2021 fosta noastră colegă, muzicologul Haiganuș Preda-Schimek, stabilită acum la Viena a desfășurat un proiect de cercetare bazat pe o colecție de melodii din folclorul românesc semnată de Johann Andreas Wachmann.

Proiectul de cercetare pe care l-ați demarat în august 2020, se concentrează asupra primei culegeri cuprinzătoare de muzică folclorică românească, ce-i aparține lui Johann Andreas Wachmann. Parcursul acestei culegeri este mult mai complex și v-aș ruga să ne spuneți ce cuprinde exact și cum a reușit să lege spațiul românesc de cel vienez?

Vă mulțumesc pentru invitația de a prezenta pe scurt acest proiect, la care am lucrat vreme de șapte luni, începând din august anul trecut și până acum, în luna martie. Este un proiect dedicat culegerii de melodii populare românești, realizate de Ioan Andrei Wachmann, un muzician de origine austriacă, stabilit în Țările Române în anii 1830. Pe scurt, tânărul Wachmann, avea vârsta de 25 de ani, în momentul în care ajunge la București, se stabilește practic, în capitala Valahiei. Capitala Valahiei era în acel moment, în perioada regulamentului organic și în această perioadă care se încheie în 1834 încep relații comerciale și cu alte regiuni din actuala Europă, care se aflau în afara Imperiului Otoman. Este foarte interesant pentru un cercetător al acestei perioade să observe felul în care muzica devine și parte dintr-un angrenaj social și comercial, în același timp, ori subiectul proiectului meu s-a legat tocmai de colecția de melodii populare realizate de Wachmann ceva mai târziu, probabil că spre sfârșitul anilor '30, începutul anilor '40, el avea deja un concept clar despre cum urmează să arate această colecție de melodii populare românești, ori această colecție va fi publicată la Viena, un prim caiet apare în 1846 și acest caiet putem să-l considerăm prima publicație de melodii populare din Valahia, care are, în același timp și o lansare în afara granițelor actualei Românii și în orice caz, în afara granițelor Valahiei. Acest caiet este urmat de încă trei caiete până în 1858, cu aproximație, cele patru caiete, în total însumează 61 de melodii populare românești, în transcripție occidentală și în scriitură pentru pian.

Ce v-a motivat să alegeți această temă de cercetare și cum ați abordat subiectul din punct de vedere muzicologic?

Interesul pentru această temă de cercetare este mai veche, în ceea ce mă privește. Eu am început să lucrez la proiecte de muzicologie legate de acest muzician și de alți muzicieni din spațiul Imperiului Habsburgic, cu mulți ani în urmă. Am avut un prim proiect în 2004, care se ocupa de toți cei care au fost implicați în viața muzicală a Țărilor Române, respectiv Valahia și Moldova, în primele decenii ale secolului al XIX-lea până spre unirea Principatelor. În urma cercetării, am constatat că editura unde a apărut această culegere de melodii populare românești, se afla situată într-un loc foarte central. Și acum, locul acesta este destul de celebru la Viena, pe o stradă numită Kohlmarkt, este o stradă comercială, care duce spre poarta principală de intrare în palatul imperial. Colecția lui Wachmann se integrează în acest sortiment foarte variat de piese cu caracter popular, să spunem așa, într-un mod foarte general. Deci, acestea au fost cele două axe pe care mi-am așezat studiul.

Proiectul se adresează doar cititorilor specializați în domeniul muzical sau îi este accesibil oricui?

Proiectul are o pagină de prezentare în internet, care este sigur, la dispoziția oricui dorește să consulte rezultatele. Va apărea o publicație, un studiu foarte cuprinzător în anul următor, iar pe parcurs, aș vrea să continui la aceste investigații și sper să apară și alte publicații, care să poată fi accesibile, fie în volume colective, fie în internet.