Doamnă Valentina Sandu Dediu, ne apropiem de data lansării celui de-al IV-lea volum al seriei „Noi istorii ale muzicii românești”, care va avea loc pe 13 septembrie, prefațând finala secțiunii vioară a concursului „Enescu”. Ce cuprinde acest volum și cum completează cercul început cu volumul I în 2020?

Primele două volume în 2020 - cu a doua ediție în 2021, revizuită și adăugită - au fost un proiect al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, mai precis al președintelui de atunci, Adrian Iorgulescu, pentru că în 2020 se sărbătoreau 100 de ani de la înființarea Societății Compozitorilor Români, actuala Uniune. Un colectiv de 14 autori am lucrat câțiva ani, a fost un lucru inedit pentru că până acum nu s-au scris istorii ale muzicilor românești în nicio formă, fie, știu eu, muzicologic, lexicografic, istoric, de către un colectiv de autori. A existat o încercare prin anii '60, dar nu s-a concretizat. Deci pentru noi acesta a fost un lucru important și coordonarea a aparținut domnului Nicolae Gheorghiță și mie. Dar aceste două volume, bineînțeles că nu au putut să acopere decât parțial peisajul care, evident, este vast și bogat.

Noi nu am vrut să rescriem istorii monumentale, cum ar fi „Hronicul muzicii românești” al lui Octavian Lazăr Cosma, ci doar să oferim o perspectivă nouă a prezentului asupra trecutului, pentru că istoria se tot rescrie, după cum bine știm. Și atunci am ales mai multe perspective, dar am rămas datori cu figuri de compozitori. Nu mai încăpeau, fuseseră reprogramate inițial, dar selecția era prea drastică și ne-am gândit că sunt foarte mulți compozitori români. Așadar am programat pentru un alt volum, al treilea, portretele de compozitori. Tot cu colectivul de atunci, cu domnul Iorgulescu, am făcut o oarecare selecție. E foarte greu de făcut o selecție. Să nu uităm că mare parte din compozitorii români în 2020 sau 2026 sunt alături de noi, în viață și unii, pe bune dreptate, se vor supăra că nu au fost incluși în aceste două volume cu numerele 3 și 4. Și selecția, cum spuneam, a fost foarte complicată. Eu am încercat să explic în prefețe de ce și pot doar să am speranța că, deși noi în actualul proiect punem punct, alții după noi îl vor continua. Deci, volumele 3 și 4, apărute în 2025 și iată acum în 2026, se concentrează asupra portretizării a 63 de compozitori, împărțiți 31 cu 32, într-o ordine strict cronologică (nu neapărat pe generații), unde se vede atât unitatea cât și diversitatea stilurilor, mentalităților și ideologiilor componistice.

Așadar, ați spune că acest proiect și-a atins scopul, trasat acum șase ani?

Așa cum ni l-am propus noi atunci, cred că da. Cred că e un final deschis, dar e un final unde putem să considerăm că ne-am făcut datoria. Sigur că în aceste două volume, al treilea și al patrulea, colectivul s-a restrâns la patru autoare. Aș vrea să le numesc pentru că le sunt foarte recunoscătoare; sunt patru muzicologe din generații asemănătoare: Antigona Rădulescu, Olguța Lupu, Florinela Popa și Irina Boga. De data aceasta, domnul Gheorghiță mi-a lăsat numai mie sarcina de a coordona, dar el va fi prezent la lansarea volumului, pentru că ne-a susținut încontinuu prin Uniunea Compozitorilor.