În perioada 17-24 februarie 2026 se va desfășura cea de-a doua ediție a Turneului național Melodie, Dor, Magie, susținut de mezzosoprana Ruxandra Donose și pianistul Sergiu Tuhuțiu. După succesul primei ediții, muzicienii revin în fața publicului din cinci orașe: Sibiu, Deva, Bistrița, București și Iași. Despre acest turneu aflăm mai multe dintr-un interviu cu mezzosoprana Ruxandra Donose, realizat de Ioana Țintea.

Stimată doamnă Ruxandra Donose, ați menționat anterior că turneul național din 2025 a fost o premieră pentru dumneavoastră. În acest context, ce ați descoperit despre publicul din România?

Am descoperit un public foarte doritor de a participa activ la concert, un public cald, entuziast și bucuros să se afle la un concert de acest gen.

Colaborarea cu pianistul Sergiu Tuhuțiu durează de aproape 15 ani. Cum s-a construit acest parteneriat artistic și ce înseamnă pentru dumneavoastră acea "respirație comună" la care se face referire în comunicatul de presă despre turneu?

Respirația comună între doi muzicieni care fac muzică împreună este esențială, aș spune, pentru că despre asta e vorba. Muzica este vie, mereu curgătoare, ea se creează în fiecare moment, ca să zic așa, și a respira împreună este, cred, idealul pentru doi muzicieni care se află în această situație.

Eu l-am cunoscut pe Sergiu la un concert la Londra, acum 15 ani și ne-am dat seama din primul moment că avem acest privilegiu de a vorbi aceeași limbă muzicală. Cu anii, bineînțeles, colaborarea noastră s-a adâncit, s-a perfecționat și așa mai departe.

Ați mai spus că într-un recital nu te poți ascunde în spatele unui personaj. Ce presupune această expunere pentru un artist care are o atât de mare experiență de scenă, cum sunteți dumneavoastră?

Experiența mă ajută să nu mă pierd, să nu fiu doborâtă de emoții și mă ajută de asemeni să scot ce este mai bun dintr-o situație de acest gen. Și anume, faptul că nu mă pot ascunde după decoruri sau costume sau lumini care să mă lumineze pe mine altfel, mă văd eu exact așa cum sunt și cu gândurile pe care le am în spatele frazelor pe care le cânt.

De aceea eu țin foarte mult ca piesele pe care le cânt în recitaluri să le cânt întotdeauna pe din afară, pentru că găsesc că o partitură între mine și public este un fel de filtru în situația asta în care suntem singuri. Suntem eu, pianistul și publicul. Suntem singuri, chiar dacă suntem singuri în 700-800 de oameni.

Eu cred că asta ne dă și nouă, muzicienilor de pe scenă, dar și publicului în sală posibilitatea să simtă ceva mult mai pur și mai simplu și poate mai adevărat.

Turneul Național "Melodie Dor Magie" - ediția a II-a ajunge la București pe 22 februarie la Ateneul Român. V-aș ruga să ne vorbiți despre programul de care se va bucura și publicul bucureștean.

Așa cum spune și titlul proiectului, am urmat ideea primului program pe care l-am avut. Am dorit să tragem un arc de melodie peste timp, peste stiluri, peste limbi în care cânt.

Vom avea de la o pagină foarte vestită de muzică barocă, aria "Ombra mai fu" din opera Serse de Händel și trecând prin opere de Rossini, Italianca în Alger, punctând prin muzica românească cu influență folclorică, dar și muzică românească scrisă de mari poeți români, cum ar fi Coșbuc sau Goga, prin șansonetă franțuzească, prin operetă, musical, momente, să spunem, comice, vesele, autoironice, cum am avut și în concertul trecut. Încheind cu un șlagăr de muzică ușoară al anilor '80, pe care toată lumea îl va recunoaște, fără doar și poate, pentru că el este în conștiința noastră. Și cei care l-au auzit live pentru prima dată, dar și cei care sunt mult mai tineri cu siguranță știu că iubesc acest cântec, dar nu-l divulg, va fi surpriză.

Eu aștept cu mare bucurie reîntâlnirea cu publicul atât din București, cât și din țară. În țară, eu știu că ajung mult mai rar în orașele în care voi avea acum bucuria să fiu, deci Sibiu, Deva, Bistrița și Iași.

La București ajung ceva mai des, însă eu cred că acest recital este un prilej de a experimenta și de a asculta și de a trăi muzica puțin altfel, aproape ca și cum am fi cu toții la o petrecere.

Și apropo de petrecere, n-am intenționat asta, dar îmi aduce aminte acest cuvânt de o noutate. În luna martie, va ieși o carte pe care am scris-o la Editura Cărțile Tango și cartea aceasta, care este o carte de ficțiune, dar bineînțeles inspirată din experiențele mele și ale lumii înconjurătoare pe care le-am observat, cartea aceasta se numește Pe:trecere.