ACUM:
10.00
Arpeggio
3 ore cu și despre Interpretul zilei, Opera si vedetele ei, CD Review.
Urmează: 12.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 12.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Interviuri Înapoi

AUDIO. Interviu cu mezzosoprana Ruxandra Donose despre premiera mondială de la Roma

Publicat: marți, 30 Noiembrie 2021 , ora 17.10

Mezzosoprana Ruxandra Donose a făcut parte distribuția tragediei muzicale "Julius Caesar" compusă de Giorgio Battistelli la comanda Teatrului de operă din Roma și prezentată publicului, în premieră mondială, la deschiderea stagiunii instituției, în data de 20 noiembrie 2021.

Mai multe detalii aflăm de la mezzosoprana Ruxandra Donose, în interviul realizat la finalul săptămânii trecute:

Seara de 20 noiembrie a însemnat pentru dumneavoastră un dublu debut: primul spectacol pe scena Teatrului de Operă din Roma și interpretarea rolului Calpurnia din tragedia muzicală "Iulius Cezar" compusă de Giorgio Battistelli pe un libret de Ian Burton. Un spectacol prezentat în premieră mondială, o comandă a teatrului cu cinci reprezentații programate, care au deschis stagiunea instituției. Știm că sunteți obișnuită cu muzica contemporană, dar cum a venit propunerea de a face parte din acest spectacol?

Propunerea a venit pur și simplu. La conducerea acestui proiect se afla pe de o parte dirijorul Daniele Gatti - directorul muzical al operei din Roma și regizorul Robert Carson - unul dintre cei mai importanți regizori de operă din lume. Împreună, ei doi au hotărât distribuția acestui spectacol, alegând într-adevăr, o distribuție de foarte înalt nivel și încercând să aibă, cu siguranță, artiști potriviți pentru rolul respectiv din toate punctele de vedere - vocal, muzical, dar și ca prezență.


Am vrea să știm care este limbajul muzical al acestei partituri. Cum ați descrie creația lui Battistelli în general și a rolului dumneavoastră, în special?

Este o scriitură care nu este absolut deloc ușoară. Nu este vorba despre o scriitură melodică. Este mai degrabă, să zic așa, o scriitură de creare a unei atmosfere. Orchestra este foarte bogată, aproape că nici nu încape în fosa operei; ei folosesc lojile din stânga și din dreapta, cele mai apropiate ale scenei, pentru ca să așeze acolo diverse construcții de percuție. Este, să zic așa, o sonoritate care creează în primul rând o atmosferă, cu accente dramatice. Scena mea principală este despre rolul Calpurniei în istorie și în viața soțului ei, Iulius Cezar. Ea a avut niște coșmaruri, niște premoniții și a fost cea care a insistat foarte mult ca el să nu plece de acasă în ziua respectivă, cea în care urma să fie ucis. Scena aceasta în care Calpurnia încearcă să-l convingă pe Iulius Cezar să nu plece de acasă este o scenă foarte dramatică și foarte frumoasă. Nevorbind aici despre o partitură melodică, cred este una dintre cele mai "melodice" scene, în sensul că rolul Calpurniei este un rol care se desfășoară pe un ambitus foarte bogat, aproape două octave și îți cere tot cei ai la dispoziție ca interpretare, ca vocalitate pentru genul acesta de muzică. În plus, este singurul rol de femeie din toată opera. George Battistelli este unul dintre cei mai importanți compozitori contemporani italieni și el este cunoscut și pentru o apropiere destul de experimentală față de muzică. Folosește orchestra și instrumentele și corul într-un mod foarte special.


Iar colaborarea sa cu Robert Carson are deja un precedent. Dacă ne amintim de "Richard al III-lea", titlu care are la bază tot creația shakespeariană, cu un libret de același Ian Burton și cu scenograful român Radu Boruzescu în echipă. Cum ați perceput, din punctul dumneavoastră de vedere, colaborarea aceasta dintre compozitor, regizor și scenograf? Se poate vorbi
deja de o gândire unitară?

Se poate vorbi despre asta - bineînțeles, Giorgio Battistelli a scris opera, așa cum s-a gândit s-o scrie - dar după aceea, în timpul repetițiilor care au fost desfășurate șase săptămâni, practic, cu toții am participat la acest proces de creație. În sensul că partitura a primit transformări care să se potrivească mai bine cu dramaturgia, cu o anumită desfășurare muzicală, ritmică, a ritmului vorbirii, opera fiind scrisă în engleză. Împreună cu Robert Carson și cu maestrul Danielle Gatti și noi, soliștii - practic, până în ultimul moment - am modificat, am adaptat, am schimbat, am îmbunătățit partitura.


Publicul cum a reacționat?

Publicul a reacționat extraordinar de călduros și de entuziast și asta, cu toate că - o spun ei înșiși, italienii, o operă de acest gen la Roma este, să spunem așa, un test. A fost un act de curaj de a prezenta o asemenea operă aici. Dar, reacția publicului a fost foarte călduroasă și o spun cu toată sinceritatea și cu toată modestia și cu toată onoarea de a mă afla în acest ansamblu aici; nu cred că opera aceasta s-ar fi putut prezenta mai bine altundeva. Adică, atât de bine a fost făcut spectacolul, atât de coerent din punct de vedere dramaturgic, atât de frumos din punct de vedere vizual. Scenografia lui Radu Boruzescu este superbă și este foarte, foarte funcțională. Are la dispoziție posibilități de schimbare dintr-o scenă într-alta foarte fluide. Cântăreții sunt toți foarte buni, orchestra pusă la punct, maestrul Danielle Gatti ca un computer, la pupitru, ținând totul sub baghetă. A fost și este încă, un spectacol deosebit.

Interviu realizat de Florica Jalbă