Mezzosoprana Ramona Zaharia revine duminică, 22 februarie 2026, la Timișoara pentru un moment important al carierei sale: debutul în rolul "Azucena" din opera verdiană "Trubadurul". Artistă apreciată pe mari scene internaționale, Ramona Zaharia vorbește despre această nouă provocare într-un dialog purtat cu Ioana Țintea.

Ramona Zaharia, ați cântat pe scenele marilor teatre lirice din lume, dar ați menționat că Timișoara are un loc special în sufletul dumneavoastră. Ce înseamnă pentru dumneavoastră faptul că debutul în rolul Azucena are loc acasă, în fața publicului timișorean?

Mă bucur foarte mult că se întâmplă la Timișoara, înaintea premierei de Il Trovatore de Verdi, care va fi la Dusseldorf în iunie. Și m-am bucurat că am posibilitatea să debutez acasă, cum zic eu, pentru că România pentru mine e acasă, oriunde aș cânta. Da, am început aici ca și solistă și întotdeauna sufletul meu e la Timișoara.

Cum ați descrie partitura Azucenei? Ce reprezintă acest rol pentru dumneavoastră din punct de vedere artistic și personal?

Rolul Azucena a fost o descoperire profundă pentru mine. Am studiat foarte mult partitura pentru că îmi doresc acest rol de foarte mulți ani, dar n-am avut posibilitatea să-l cânt până acum. Mi-am dat seama că sunt provocări uriașe. Există o tensiune datorită personajului, a situației. Este un personaj care oscilează între momente de intensă fragilitate și momente de putere copleșitoare. Aș putea spune că e un personaj bipolar. Se află în două universuri total diferite. Fiecare decizie a ei este marcată de un dezechilibru, este un balansoar între speranță și disperare, aș putea spune.

Iar în procesul meu de învățare am simțit că această fluctuație emoțională este esențială pentru că mă provoacă în același timp să caut echilibrul, să aduc în scenă toate fațetele acestei suferințe fără să o simplific, ci să o trăiesc adevărat. Asta am simțit în fiecare zi în care am avut repetiție cu copetitorul, mai târziu cu dirijorul, iar acum cu partenerii de scenă.

Cum arată în mod obișnuit procesul dumneavoastră de pregătire pentru un rol nou? De unde începeți?

Încep de la muzică, întotdeauna. După aceea, citesc foarte bine textul. Văd contextul social, politic, istoric. Apoi, uneori, ascult mari mezzosoprane care au făcut deja rolul și l-au făcut extraordinar. E un proces continuu. În fiecare zi se mai adaugă ceva și mai descopăr. Și din punct de vedere tehnic, nu mai spun că Azucena este un challenge, cu siguranță, din punct de vedere vocal.

Care sunt, din punct de vedere vocal, că tot ați menționat, cele mai mari provocări în abordarea acestui rol?

Ce-mi vine în minte acum, imediat, e de a rămâne foarte echilibrată și să știu exact ce să fac, dar în același timp să rămână această luciditate, din punct de vedere tehnic, atunci când cânt, de exemplu, aria mare. Pentru că ceea ce vede în această arie este total dramatic de a-ți lua propriul copil, a-l arunca în foc și a crește un copil care nu este al tău, doar pentru a-ți răzbuna mama. Și asta încerc, să rămân foarte echilibrată din punct de vedere tehnic. Îmi este greu pentru că mă implic emoțional, total, simt și văd fiecare cuvânt pe care îl cânt și îl spun.

Ce căutați în general într-un rol pentru a spune da?

Să fie ieșit din comun, dacă se poate. Să aibă ceva care să mă marcheze pe mine și să marcheze publicul și Azucena are.

Următorul meu rol în care voi debuta este La Zia Principessa, din Suor Angelica, un personaj negativ și îmi place foarte mult. Este foarte interesant și din punct de vedere vocal. Puccini este, iarăși, extraordinar. Și îmi plac foarte mult pe personajele negative, dacă se poate, pentru că pot să folosesc mai multe nuanțe, valențe, culori ale vocii și ale interpretării.

Cum ați descrie regia imaginată de Corneliu Murgu pentru "Trubadurul"? Este una clasică sau se încadrează într-o viziune modernă?

Este clasică, 100% clasică. Din punctul ăsta de vedere, nu este o mare provocare. Tot ceea ce se vede pe scenă se înțelege foarte clar.

De ce ați simțit că anul 2026 este momentul potrivit pentru a o portretiza pe Azucena?

În primul rând, se va face Trubadurul la Dusseldorf, operă în care sunt angajată din 2014 și am fost întrebată dacă sunt interesată de rol și mi s-a părut extraordinar. În sfârșit, am posibilitatea să cânt acest rol.

Și am fost întrebată și de Cristi Rudic, fostul manager al Operei Naționale din Timișoara. A fost foarte drăguț să se gândească la mine în Azucena și mi-a oferit această oportunitate de a debuta înainte de premiera de la Dusseldorf. Astrele s-au aliniat pentru 2026.

Pentru că am menționat de anul 2026, acesta a fost unul de bun augur pentru dumneavoastră. Pe 14 ianuarie ați fost desemnată artistul liric al anului în cadrul Galei Musicrit de la Ateneul Român. Cu ce gânduri ați primit această recunoaștere?

În primul rând, foarte emoționată. Pentru că acum în lume sunt foarte mulți cântăreți de operă români extraordinari și în România, de asemenea. Și faptul că am fost aleasă din această pleiadă de artiști extraordinari, mă emoționează și mă obligă să muncesc și mai mult și să merit acest titlu de artistul liric al anului.