Marius Constantinescu, sunteți autorul volumului intitulat "Îți place opera?", acesta fiind și titlul cărții pe care ne-o veți prezenta astăzi. Cum a luat naștere acest volum?

Destul de simplu, dacă este să mă gândesc. Am răspuns practic unei cerințe din partea Editurii Humanitas, mai precis Colecția Humanitas Junior, coordonată de Iustina Croitoru, care a fost suficient de insistentă și suficient de abilă și de elegantă în insistența ei astfel încât să mă convingă să mă înham la această carte, gândită inițial pentru un public căruia de obicei eu nu am o adresabilitate directă, publicul tânăr chiar spre foarte tânăr.

Și-atunci, cumva, ne-am întâlnit la jumătatea drumului și i-am propus o carte care să fie mai degrabă pentru un public tânăr în primul rând la minte și abia apoi în datele de stare civilă, altfel spus un public care să fie interesat, indiferent de experiențele anterioare, să descopere sau să redescopere frânturi din acest univers fascinant care este opera.

Ce pot descoperi cei care vor lectura această carte? Ce fel de întâlnire cu opera le propuneți?

O întâlnire eminamente subiectivă, o întâlnire mediată în funcție de istoria mea personală și de preferințele mele personale atunci când vine vorba despre operă. Pe de altă parte, și o întâlnire cu câteva dintre reperele absolute ale acestei arte a spectacolului, o artă totală, i-am spune noi, sau poate una dintre cele mai complexe, dacă nu chiar cea mai complexă formă a artelor spectacolului. Așadar, câteva borne sau, am putea spune, câteva faruri care luminează toată istoria obiectivă, dar, repet, și subiectivă a genului.

Îmi imaginez că ilustrațiile realizate de Ana Alfianu contribuie semnificativ la modul în care cititorul va înțelege și va simți universul liric. Cum a decurs colaborarea cu ea și ce ne puteți spune despre identitatea vizuală a cărții?

Ana Alfianu a fost unul dintre argumentele sine qua non în momentul în care am purces la începutul și la dezvoltarea acestui volum, pentru că de foarte multă vreme îi cunoșteam talentul de ilustrator și nu numai atât, îi cunoșteam sensibilitatea care nu o dată se exprimă la fel de convingător și în pagini scrise.

Altfel spus, în momentul în care am știut că Ana Alfianu va face ilustrațiile acestui volum, am fost convins că el are într-adevăr o menire și poate și un viitor.

Dintre cele 10 titluri de opere incluse în acest volum, există una pe care o considerați ideală pentru o primă întâlnire cu genul liric?

Fără doar și poate și am mai spus, întotdeauna când sunt întrebat cu ce ar trebui să înceapă o călătorie între ale operei un novice, voi alege mereu Boema lui Giacomo Puccini, pentru că este o poveste despre umanitate, despre tinerețe, despre firesc și despre viață, inclusiv cu finitul pe care viața îl presupune, poveste care poate să fie convingătoare pentru oricine, oricând și oriunde, în condițiile în care este prezentată în acest mod plauzibil și în care, practic, ideea de bază a libretului și a muzicii rămân în această zonă a tinereții și a simplității.

De ce trebuie să citim? Cu ce ne ajută pe noi lectura în viața de zi cu zi?

Mi-e greu să spun în ce fel ne ajută lectura pentru că nu-mi pot imagina în ce fel ne-ar ajuta absența lecturii. Deci, practic, răspund într-un soi de negație la afirmație. Cred că suntem niște oameni din ce în ce mai aproape de definiția, așa cum o dau eu cel puțin, a omului și a umanității, în condițiile în care citim, în condițiile în care citim în permanență. Și asta nu înseamnă neapărat să mergem pe stradă citind cu nasul într-o carte, da? Asta înseamnă ca în permanență să încercăm să ne rafinăm universul, să ne deschidem universul, să vedem câte pot încăpea în aceste granițe foarte volatile pe care le presupune cunoașterea și cât de bine ne este nouă și în raport cu ceilalți, dar mai ales în raport cu noi înșine, dacă citim, dacă în permanență ne îmbogățim, dacă în permanență cunoaștem lumea mai bine și ne lăsăm la rândul nostru cunoscuți de către ea prin intermediul lecturii, că e lectură despre muzică sau că este lectură despre orice altceva de pe pământul acesta, cred că suntem oameni atâta vreme cât și citim.