Între 4 și 7 mai se desfășoară la București ECHOES - Festivalul Internațional "Aurel Stroe". Proiectul, ajuns la ediția cu numărul 3, este dedicat moșteririi culturale și muzicale a compozitorului și profesorului Aurel Stroe. În programul de anul acesta sunt reunite 3 concerte și o întâlnire cu publicul. Pentru toate evenimentele, accesul este gratuit. Maria Clara Brumariu, nepoata lui Aurel Stroe și inițiatoarea festivalului, ne oferă mai multe detalii.

ECHOES - Festivalul Internațional "Aurel Stroe", a ajuns anul acesta la cea de-a treia ediție, se va desfășura în perioada 4-7 mai, la București. Ce propune ediția aceasta a festivalului?

Ediția de anul acesta propune patru evenimente, dintre care trei concerte și o seară în care vom difuza documentarul "Făuritorii de sunete" de Oana Drăgulinescu și vom avea o masă rotundă condusă de domnul Dan Dediu.

Spuneam că este vorba despre trei concerte. Cel de deschidere, din data de 4 mai, este concertul dedicat generației lui Aurel Stroe, iar în acest concert am inclus lucrări de Anatol Vieru, Ștefan Niculescu, Tiberiu Olah și, bineînțeles, o piesă a bunicului meu - Sonata a treia pentru pian.

Cel de-al doilea concert este cel aniversar, care va avea loc chiar de ziua bunicului meu, pe 5 mai, și este un concert cu piese scrise și dedicate acestui festival și bunicului meu; printre compozitorii care vor putea fi ascultați în cadrul acestui concert se numără Dan Bălan, Violeta Dinescu, care a lucrat îndeaproape cu bunicul, Adrian Mihai, un compozitor tânăr din Constanța, și am programat și o lucrare de bunicul, bineînțeles - Pastorala nr. 1 pentru pian și flaut.

Iar cel de-al treilea concert, cel din 6 mai, de la Institutul Cultural Român, are un program un pic mai complex. Cumva am construit întreaga această ediție în funcție de acest program, deoarece conține două cvintete de suflători, "Quintandre" al bunicului și "Aurorae" al lui Dan Dediu. Vom începe cu piesa lui Dan Dediu, vom încheia cu piesa bunicului, iar între ele vom monta o piesă de Bernard Cavanna, prieten foarte apropiat al lui Aurel, și o piesă de Mihnea Brumariu.

Festivalul este dedicat amintirii al lui Aurel Stroe. Ați putea realiza un scurt portret al compozitorului, dar și al omului Aurel Stroe?

Amintirii, și nu numai... aș spune că prima idee pe care am avut-o prin acest festival a fost să ducem mai departe moștenirea fabuloasă pe care a lăsat-o. Deci da, ne amintim cu drag de el, bineînțeles, dar în același timp dorim să ducem și mai departe toată munca lui de o viață. În ceea ce privește portretul lui, eu l-am cunoscut destul de târziu, din păcate, aveam deja opt ani când am făcut prima oară cunoștință cu el. Pentru mine era un personaj extrem de boem. Știam că stă la masa de lucru, compune muzică și are plimbările lui zilnice, în natură... își lua întotdeauna o carte cu el și citea... Vedeam altceva, un om diferit pentru momentul acela al vieții mele. Și cred că așa a rămas până la final. Chiar dacă anii au trecut și, bineînțeles, am crescut și eu, pentru mine bunicul a rămas un alt fel de om, un om cu capacitate extraordinară de a povesti și de a transmite informații pe care nu le auzeam în altă parte - și nu numai mie, cred că și toți studenții lui pot să spună acest lucru. Iar pentru mine, plimbările alături de el vor rămâne veșnic o amintire extrem de frumoasă.

Vorbind despre moștenirea culturală lăsată de Aurel Stroe, ce fel de reacție ați observat la tânăra generație de interpreți în momentul în care abordează creația sa?

Cu această ocazie doresc să le și mulțumesc tinerilor interpreți care au acceptat provocarea de a ni se alătura la toate cele trei ediții de până acum! Știu că a fost foarte provocator pentru ei. Mi-au povestit de multe ori că s-au luptat cel puțin la primele ore de studiu și la primele repetiții. Nu a fost ușor, dar și ei sunt foarte recunoscători pentru această experiență. Unii chiar au fost la prima lor întâlnire cu opera bunicului meu și mulți dintre ei mi-au spus că doresc să lucreze cu noi în continuare, adică sunt muzicieni, anul acesta, care sunt încă de la prima ediție alături de noi. Și pentru ei este un fel de comoară pe care acum am descoperit-o și pe care doresc să o studieze în continuare.

Cu ce gânduri ați rămas după primele două ediții și cu ce fel de speranțe porniți această nouă ediție?

Gândurile sunt unele extrem de optimiste, aș vrea să spun. Bunicul era și el o persoană foarte optimistă și mi-aș dori să ducem și acel lucru mai departe. Pe mine m-a bucurat enorm faptul că lumea vine la concerte. Știu că în România există așa o mică glumă cum că la concertele de muzică contemporană nu există public. Mie aceste două ediții de festival mi-au arătat contrariul, ceea ce m-a bucurat enorm! Iar publicul a fost foarte fericit să participe la concerte. Am primit multe cuvinte bune și calde după concerte și multe încurajări pentru edițiile următoare și mi-aș dori să se întâmple același lucru și în continuare.

Anul acesta a fost o ediție un pic mai provocatoare decât în anii trecuți, pentru că normal am și crescut și deja lucrurile sunt la un alt nivel, dar eu îmi doresc foarte mult să creștem și mai mult acest festival. Dacă anul acesta am trecut de la trei la patru seri, pentru anul viitor mi-aș dori, de exemplu, foarte mult un concert cu orchestră. Până acum am observat că ce-mi doresc pentru acest festival se și întâmplă... Deci vă rog mult să-mi țineți pumnii ca anul viitor să avem și un concert cu orchestră!