La Sala Thalia a Filarmonicii de Stat din Sibiu are loc un concert extraordinar ce marchează Ziua Națională. Instituția îl are ca invitat pe Grigore Leșe, cel care va evolua alături de Orchestra Filarmonicii sibiene, dirijată de Constantin Grigore.

Să vorbim despre program. Acesta începe, evident, cu Imnul Național, iar restul lucrărilor sunt semnate tot de compozitori români. Cum ați ales aceste lucrări și ce anume le unește?

Programul Zilei Naționale, în momentul în care începi să-l organizezi, este destul de simplu. Te gândești la repertoriul românesc. Imnul Național, desigur, este timbrul de pe această carte poștală, iar apoi încerc întotdeauna să îmbin muzica românească cu muzica nouă. Cred că Ziua Națională poate însemna, desigur, o sărbătoare, dar poate fi și o sărbătoare intelectuală. Așadar, îmbinăm Dinicu cu Dinescu și Enescu cu Odăgescu și chiar un compozitor de peste Prut, Vlad Burlea, cu Dan Dediu. La Sibiu, din 2019 încoace, tot încercăm și reușim să avem succes cu programele de Ziua Națională, dar ieșind din caracterul lor festivist sau foarte hit și reușind să le arătăm oamenilor că sunt foarte multe piese foarte frumoase pe care ei nu au ajuns să le știe. Poate nu e numai vina lor, e și vina noastră, a celor care programăm muzica românească.

Și cu ați ales aceste lucrări care sunt, într-adevăr, mai puțin cunoscute?

Păi acum... imnul îl știm. De asemenea, un alt mare hit, Hora Staccato este cunoscută și pianistul nostru - extraordinarul muzician Sorin Petrescu - are o orchestrație proprie pe care o punem în scenă. Eu mă duc, codrul rămâne este un cântec vechi românesc pe care Enescu îl preia și-l rearmonizează. Aici vom avea un moment atipic, cameral; un foarte mic ansamblu îl va acompania pe Grigore Leșe, care s-a încumetat să ne readucă aminte de cântecul tradițional. Coasa, de asemenea, este o lucrare de succes, energică, a lui Vlad Burlea. Iar Hora mărțișorului de Dan Dediu a fost un mare, mare hit și un extraordinar de frumos bis pe care Măcelaru l-a oferit publicului în Festivalul Enescu, cu Orchestra Națională a Franței. Așa că de acolo l-am luat! De dor și de voie bună este al Irinei Odăgescu; titlul piesei se referă, desigur, la normalitatea unei zile naționale. În această lucrare îi avem invitați pe Grigore Leșe și Corul Facultății de Muzică Religioasă din Sibiu, un cor care asigură și slujbele Mitropoliei din Sibiu și va fi dirijat de Dan Streza. Iar ultima lucrare, o lucrare foarte interesantă de muzică contemporană, Ecouri pentru contraste - o lucrare care poate fi văzută ca un colaj muzical, de asemenea, cu inserțiile tradiționale ale lui Grigore Leșe. După cum îl știm, Grigore Leșe este un foarte, foarte generos artist, așa că de fiecare dată rămâne cu mare plăcere să discute cu publicul care-l îndrăgește, cu fanii dumnealui, așa că ne-am hotărât să organizăm această întâlnire a lui Grigore Leșe cu publicul de la bun început. Și, după ce se termină acest program despre care v-am vorbit mai devreme, orchestra are ocazia să se retragă și Grigore Leșe va rămâne în celebrele lui discuții cu publicul și chiar mai puțin știutele, dar întotdeauana reușitele dedicații pe care publicul și le dorește și Grigore Leșe reușește să le ofere.

Dacă tot am vorbit de muzică contemporană și muzică românească, aș vrea să vorbim puțin despre ediția a II-a a Festivalului "Minunata muzică nouă", care s-a desfășurat în luna noiembrie. Cum ați descrie această ediție?

Pentru noi a fost o mare bucurie să putem să-l organizăm. Este ediția a II-a, într-adevăr, din Minunata muzică nouă. De fapt, titlul original a fost în engleză, Brave New Music, parafrazând un celebru roman science-fiction. A fost un program de succes, un program pe care l-am construit împreună cu niște parteneri. Și aici mă refer și la Teatrul Stanca, și la Universitatea din Sibiu, dar și la Forumul Cultural Austriac împreună cu care am organizat și o expoziție și împreună cu care am organizat și concertul simfonic din 11 noiembrie, în care am avut o primă audiție a lui Werner Schulze - un foarte cunoscut compozitor contemporan austriac, celebru și ca profesor de dirijat și mai puțină lume știe că este chiar fostul profesor al lui Kiril Petrenko, principalul dirijor de la Filarmonica din Berlin. Ne-a oferit o grandioasă Sinfoniettă. Și, împreună cu dumnealui și cu Forumul Austriac, am reușit și am făcut și o sesiune de înregistrări a acestei prime audiții. Așadar, am reușit să facem și un reper al acestei simfonii de aici încolo. Takacs, am avut, Sinfonia Breve - foarte interesantă privire, cu umor, asupra simfoniilor lui Haydn. Un foarte șarmant Undeva și altundeva de Țuțuianu și Shopping Chopin a lui Dan Dediu.

De data asta noi ne-am axat zilele de conferințe și pe interacțiunea cu publicul, așa că în fiecare dimineață am avut niște conferințe cu publicul și ne-am bucurat de prezența publicului și live, dar și online, în care am avut câțiva invitați... pe Cătălin Sava, care a moderat toate conferințele, dar și pe Sorin Petrescu, am fost eu, a fost Daniel Plier - actorul de limbă germană din Sibiu și, în același timp, consul onorific al Luxemburgului la Sibiu, dar și Mihai Zugravu și Raluca Palade de la Teatrul de balet. Am mai avut invitați pe Vivaldi JAZZT, ansamblul cu care a venit Rodica Vică, în colajele gândite de Cristian Spătaru pe lângă Vivaldi, Mahler și alți compozitori. Un ansamblu cameral de la Cluj, invitat tocmai pentru că în ansamblul respectiv de muzică nouă mai funcționează și angajați instrumentiști ai Filarmonicii de Stat Sibiu. Am mai avut o conferință în care ne-am întâlnit cu coregrafii de la Teatrul de balet Sibiu și cu compozitoarea Diana Gheorghiu. Și, desigur, ne-am bucurat de un ansamblu de muzică contemporană nou, apărut ca o colaborare între IConArt și Filarmonica de Stat Sibiu, din care fac parte muzicieni angajați și muzicieni colaboratori, pe care au fost gândite și momente coregrafice.

Așadar, ne-am dus într-un soi de eclectism modern, dar cu grijă ca în toate conferințele să putem vorbi publicului despre mesajul artei contemporane, despre obiectivele pe care noi ni le trasăm atunci când cântăm, când dirijăm, când compunem și când aducem în fața publicului arta contemporană.