Sâmbătă, 19 septembrie 2026, la Ateneul Român, a avut loc ultima finală a Concursului Internațional George Enescu din acest an. Lilya Zilberstein, președinta juriului secțiunii de pian din cadrul competiției, a stat de vorbă, după eveniment, cu Ioana Țintea.

Cum descrieți nivelul general al participanților la această a XX-a ediție a Concursului Internațional George Enescu?

Cred că nivelul a fost foarte ridicat și cred că am găsit un câștigător al Premiului I cu adevărat extraordinar. Este foarte talentat și foarte tânăr, dar în același timp atât de matur și natural în ceea ce face, încât ai impresia că trăiește în această lume de mult mai mult timp decât cei 18 ani ai săi. Sunt fericită și cred că mulți dintre membrii juriului au avut aceeași impresie.

Cât de importantă este alegerea repertoriului pentru o seară de finală?

Este importantă, desigur. Repertoriul trebuie să fie convingător și potrivit pentru această etapă. Dar, după cum ați văzut, Chopin a fost poate de două ori mai scurt decât Brahms și, totuși, el a câștigat. Desigur, noi avem și o anumită memorie a parcursului lor, pentru că i-am ascultat și în etapele anterioare. Avem în minte și imaginea lor de ansamblu: cum au cântat cu orchestra de cameră, cum au susținut recitalul, cum au abordat lucrarea contemporană și așa mai departe. Este, deci, un proces complex.

În calitate de președintă a juriului, care este marea dumneavoastră speranță pentru Jeongwoo Lee ?

Cred că va cânta foarte mult. Nu știu dacă peste tot, dar este clar că va avea multe ocazii. El a câștigat deja un alt concurs important în Germania, iar acum, cu siguranță, va avea și mai multe oportunități. Este foarte tânăr și are în față o perspectivă extraordinară.

Ce sfat le-ați da tinerilor pianiști aflați la început de drum, care se gândesc să participe la următoarea ediție a Concursului Enescu?

Concursurile sunt foarte dificile. Știu despre ce vorbesc: am câștigat Concursul Busoni în urmă cu 39 de ani și am urmărit lumea competițiilor de-a lungul tuturor acestor ani. Am fost și la Concursul Van Cliburn acum patru ani, anul trecut am fost la Concursul Regina Elisabeta și am făcut parte de multe ori din juriul Concursului Busoni. Trebuie să spun că este foarte dificil, pentru că în juriu suntem cu toții muzicieni profesioniști, dar avem experiențe diferite. Atunci când evaluăm concurenții, fiecare dintre noi consideră că o face în mod corect. Dar ceea ce este "corect" pentru unul poate fi cu totul diferit pentru altcineva. Așa că trebuie să spun că este un proces foarte subiectiv. Important este să nu-ți pierzi personalitatea încercând să-i convingi pe toți. Dar, dacă ai câștigat un concurs, apoi totul este în mâinile tale. Trebuie să continui.

Pentru că există și mulți câștigători sau laureați cu Premiul al II-lea sau cu alte premii, care, într-un fel, și-au pierdut drumul. Nu și-au pregătit programele suficient de devreme, nu au fost disponibili atunci când cineva s-a îmbolnăvit și au fost chemați să cânte în locul lui, au spus "nu, pentru că plec în vacanță"… Acesta ar fi sfatul meu pentru toată lumea: profesia noastră nu are weekend și nu are vacanță.