În această seară, Orchestra de Cameră Radio își susține primul concert din noua stagiune, cu un program ce reunește muzică franceză și muzică românească. Sub bagheta dirijorului francez David Molard Soriano, publicul va descoperi lucrări semnate de Mel Bonis, Claude Debussy, Maurice Ravel și George Enescu, având-l solist pe celebrul harpist Xavier de Maistre, de asemenea din Franța.

Cu ce gânduri și sentimente așteptați concertul din această seară?

Este întotdeauna o plăcere să revin la București. Am fost aici de câteva ori și îmi place foarte mult publicul. Am o relație frumoasă cu orchestra. România este o țară cu o viață muzicală bogată, iar în această seară mă bucur foarte mult să aduc aici muzică franceză.

Programul ne poartă în epoca de aur a harpei, la Paris, la începutul secolului al XX-lea, și ne oferă muzică de Ravel și Debussy. Sunt două adevărate capodopere. Așadar, atunci când orchestra m-a întrebat ce mi-ar plăcea să interpretez, am ales aceste lucrări, pe care îmi doream foarte mult să le cânt aici, pentru că nu le-am mai interpretat la București. Sunt opusuri foarte cunoscute printre harpisti, dar poate nu la fel de familiare publicului larg. Cred că, pentru mulți ascultători, vor fi o adevărată descoperire.

Cele două opusuri au fost comandate la începutul secolului al XX-lea de doi producători de harpe rivali. Casa Pleyel hotărâse să dezvolte harpa cromatică, fără pedale, iar pentru a promova acest instrument a comandat de la Debussy lucrarea Dansuri sacre și profane. Casa dezvoltase o harpă cromatică fără pedale și dorea să încurajeze folosirea ei prin crearea unui repertoriu nou. Debussy a folosit multe cromatisme în această lucrare, dar nu în așa fel încât piesa să nu poată fi interpretată și la harpa cu pedale. Astfel, după ce harpa cromatică nu a avut succesul așteptat, am putut continua să interpretăm această muzică la harpa tradițională, cu pedale.

Pentru a contracara această inițiativă, firma Érard, care fabrica de aproximativ o sută de ani harpe cu pedale, a comandat, la rândul ei, o lucrare. Aceasta a fost Introducere și Allegro de Ravel.

Din păcate, rivalitatea dintre cei doi producători nu a continuat prea mult. Altfel, poate am fi avut astăzi un repertoriu și mai bogat pentru harpă! Harpa cromatică nu a reușit să se impună, iar noi interpretăm acum ambele lucrări la harpa cu pedale.

Care sunt unele dintre dificultățile interpretării la harpă pe care publicul nu le observă, dar care sunt foarte importante pentru dumneavoastră ca interpret?

Cred că, într-un fel, faptul că publicul nu știe exact la ce să se aștepte este un avantaj. Există întotdeauna un efect de surpriză. Harpa este și un instrument impresionant prin însăși prezența sa pe scenă. De fiecare dată când oamenii o descoperă își doresc să audă mai mult. Sunt surprinși de cât de puternic poate suna și de bogăția culorilor sonore pe care le poate oferi.

Pentru mine, harpa nu înseamnă doar frumusețea ei vizuală. Este un instrument prin intermediul căruia pot exprima muzică și o viarietate de nuanțe sonore.

Cu mult timp în urmă, am cântat în orchestră, la Filarmonica din Viena. Atunci când interpretez la harpă, încerc să regăsesc toate culorile sonore pe care le-am descoperit în experiența mea de muzician de orchestră.

Când ați descoperit că harpa este instrumentul prin care doriți să vă exprimați?

Am descoperit harpa din întâmplare. Părinții mei m-au înscris la o școală de muzică, unde am întâlnit-o pe profesoara de harpă. Mi s-a părut atât de minunată, încât mi-am dorit să învăț chiar instrumentul pe care îl preda. Am avut apoi o anumită înclinație naturală pentru harpă. Îmi plăcea foarte mult senzația de a ține instrumentul în brațe și, mai ales, posibilitatea de a modela sunetul. Trebuie să vă imaginați că noi nu avem un arcuș și nici clape, precum pianiștii. Avem contact direct cu corzile. Sunt, de asemenea și o persoană căreia îi place întotdeauna să facă lucrurile diferit. Nu mi-am dorit niciodată să urmez pur și simplu tendințele. Iar harpa era, desigur, un instrument suficient de neobișnuit pentru a-mi oferi această libertate.

Astăzi mă bucur foarte mult că pot cânta ca solist în întreaga lume și că pot contribui, poate, la promovarea acestui instrument și la deschiderea unor noi drumuri pentru generațiile mai tinere de harpiști.