Gregory Vajda este noul dirijor principal al Orchestrei Filarmonicii Transilvania din Cluj-Napoca. Un muzician apreciat pe scena internațională, Gregory Vajda este recunoscut pentru viziunea sa modernă, rigoarea interpretativă și implicarea activă în promovarea muzicii contemporane.

Când a avut loc cea dintâi colaborare a dumneavoastră cu Orchestra Filarmonicii "Transilvania" din Cluj-Napoca și cum ați descrie acea primă experiență?

A fost acum aproape cinci ani. Am abordat atunci un program deosebit de solicitant, care includea Concertul pentru vioară de György Ligeti, alături de alte lucrări. Imediat, experiența s-a dovedit una foarte bună - am apreciat calitatea muncii, cât și bogăția modurilor în care această orchestră este capabilă să cânte, la un nivel foarte înalt.

Ce caracterizează astăzi Orchestra Filarmonicii "Transilvania", din punctul dumneavoastră de vedere?

Ansamblul trebuie privit, desigur, împreună cu corul, pentru că ele aparțin cu adevărat unul celuilalt. Aș spune că sunt o forță artistică de prim rang. Ultima lucrare pe care am realizat-o împreună cu Orchestra și Corul Filarmonicii din Cluj-Napoca a fost Recviemul de Verdi, iar nu cu mult timp în urmă am dirijat doar orchestra într-un program integral Ceaikovski. Acest ansamblu reușește să abordeze cu finețe orice stil și să identifice modalitățile potrivite. Este o dorință veche de-a mea să lucrez cu o orchestră cu asemenea capacități.

În prezent sunteți director muzical al Orchestrei Simfonice din Huntsville și dirijor principal al Orchestrei Simfonice Savaria, din Ungaria. Sunteți deja familiarizat cu relațiile de lungă durată cu un ansamblu - ocupați funcția de la orchestra nord-americană încă din 2011. Cum priviți rolul de dirijor principal, pe care îl veți avea la Filarmonica din Cluj-Napoca?

Un aspect interesant al profesiei mele, aceea de dirijor de orchestră, este faptul că fiecare orchestră are un rol diferit în comunitatea în care activează. Mă refer aici mai ales la rolul pe care Huntsville Symphony îl joacă în oraș, rol complet diferit de cel al Filarmonicii "Transilvania" sau al Orchestrei Savaria. Totul depinde de dimensiunea orașului și de bogăția vieții artistice din comunitate. În Huntsville, reprezentăm cea mai mare organizație artistică și servim în primul rând orașul, dar și zonele din jur, și funcționăm într-un fel ca un muzeu al artelor spectacolului, oferind toate tipurile de muzică pentru toate categoriile de public. Prin comparație, Orchestra Simfonică Savaria activează într-un context mai restrâns și are un rol regional bine definit în viața muzicală a Ungariei. La Cluj există, într-un fel, o combinație a acestor două modele: o prezență locală foarte puternică, dar și o raportare constantă la întreaga Românie, în ceea ce privește ceea ce prezentăm și modul în care ne comparăm oferta cu cele ale altor ansambluri. Acest lucru mi se pare firesc, având în vedere ceea ce cunosc acum, puțin mai bine, despre viața muzicală din România.

Sunteți, de asemenea, un compozitor foarte activ. Cum ați dezvoltat cele două direcții ale activității dumneavoastră?

Cele două pasiuni s-au întâlnit destul de devreme în viața mea, însă compoziția a fost totuși cea dintâi. Am început ca instrumentist - clarinetist, iar prima mea diplomă de la Academia de Muzică Liszt este de interpret clarinetist. Compun încă din adolescență. Prima mea experiență de dirijat a fost legată de o lucrare proprie - cea mai simplă cale de a o interpreta împreună cu prietenii mei a fost să o dirijez eu însumi. Astfel, în calea mea către dirijat am trecut, în mod interesant, prin creația mea și prin muzica contemporană. Am studiat cu Péter Eötvös la Festivalul Bartók din Ungaria și în multe alte locuri, inclusiv în Țările de Jos, învățând mai întâi să dirijez lucrări contemporane extrem de dificile. Abia apoi am trecut la repertoriul clasic consacrat. Cred că această abordare are un avantaj important: dacă te familiarizezi cu tehnica dirijatului pornind de la lucrările cele mai complexe și apoi ajungi la cele mai uzuale, câștigi mult din punct de vedere tehnic. Odată ce ești capabil să dirijezi muzica mai nouă - Enescu ar fi un bun exemplu, fără să merg prea în față în repertoriu, poți "merge înapoi" către Mozart cu mult mai multă ușurință. Desigur, trebuie să înveți diferențele de stil și așa mai departe. Dar da, aș spune că acesta a fost drumul meu spre dirijat - prin muzica nouă și prin compoziție.

Ce fel de echilibru există astăzi, în viața dumneavoastră, între compoziție și dirijat?

Dirijatul este pe primul loc. Așa îmi câștig existența, iar cea mai mare parte a timpului meu dedicat muzicii se leagă de activitatea de dirijor. Totuși, cele două domenii se intersectează și se completează. Atunci când studiez o partitură, chiar și una scrisă acum 120 sau 200 de ani, gândesc în continuare ca un compozitor: analizez structura, forma, provocările notației și încerc să pătrund în mintea celui care a scris lucrarea. Partitura este, în fond, o versiune scrisă a ceva ce trebuie să sune. Pentru a crea în mintea mea sunetul din muzica scrisă, folosesc foarte mult gândirea de compozitor.

Pe de altă parte, atunci când scriu propria mea muzică, aduc cu mine numeroase aspecte practice din experiența de dirijor: știu cum să notez intențiile astfel încât muzicienii să le poată citi și înțelege ușor. Există o adevărată psihologie a notației muzicale, iar aici se întâlnesc, probabil, cel mai clar cele două laturi ale activității mele.

Cum intenționați să valorificați întreaga dumneavoastră experiență în noul rol din cadrul Filarmonicii "Transilvania"? Ce direcții ați dori să urmăriți?

În rolul de dirijor principal, faptul de a fi lucrat în diferite părți ale lumii și de a cunoaște modul în care lucrurile funcționează în alte contexte este extrem de benefic pentru o instituție artistică. Am început deja discuțiile cu managementul Filarmonicii din Cluj despre tipurile de concerte și programe care pot fi adaptate și aduse aici, având în vedere proiecte pe care le-am realizat în Franța, Germania sau Statele Unite; mă gândesc, de asemenea, la colaborări pe care mi-ar plăcea să le reiau.

Văd rolul meu de dirijor principal manifestându-se în două direcții. Prima este menținerea calității orchestrei prin concerte de un standard înalt - aceasta este, în esență, misiunea unui dirijor. Trebuie să ne păstrăm publicul și să oferim un nivel artistic ridicat. A doua direcție este aducerea de idei noi, de forme noi de concert, de modalități diferite de a crea punți între muzică și alte arte, precum filmul - pentru a ajunge la un public interesat de ceea ce facem, dar poate mai puțin atras de formele tradiționale de prezentare a muzicii clasice.

Există anumite evenimente sau momente importante pe care le întrevedeți deja în program? Știm că anul viitor Filarmonica din Cluj-Napoca va găzdui Gala International Classical Music Awards, de exemplu.

Desigur, programul Galei ICMA nu este încă stabilit, așa că nu pot oferi detalii. Știu însă că este întotdeauna un program foarte provocator și atractiv. Cunosc bine organizatorii și avem o relație excelentă, așa că sunt convins că vom realiza ceva cu adevărat special. Noua sală de concerte permite Clujului șansa de a deveni un punct central de atenție, prin intermediul acestei gale.

În ceea ce privește alte momente de referință, pot menționa, deocamdată, încă o idee aflată în discuție. Programarea stagiunilor este întotdeauna un exercițiu delicat - necesită un echilibru fin, este aproape ca un joc de șah. Trebuie găsit locul potrivit pentru fiecare lucrare, trebuie urmărite programările soliștilor invitați, evitate repetițiile de repertoriu etc. Împreună cu conducerea instituției, ne gândim serios să aducem în fața publicului Recviemul de război de Benjamin Britten - nu cu un scop declarativ, ci pentru a oferi prin această lucrare o reflecție a realităților lumii de astăzi. Este o creație de o forță extraordinară și prezentarea ei reprezintă o modalitate semnificativă prin care o instituție artistică își poate face auzită vocea. Am speranța că publicul o va aprecia la adevărata ei valoare. Aceasta este una dintre cele mai puternice idei pe care le avem pentru stagiunea viitoare.