Corul Național de Cameră "Madrigal - Marin Constantin" va susține un turneu național dedicat Sărbătorilor Pascale în perioada 26 martie - 9 aprilie. Spectacolele, dirijate de Anna Ungureanu, îi vor avea ca invitați pe actorii Marius Turdeanu și Richard Bovnoczki. Cu mai multe detalii - Emil Pantelimon, managerul Corului "Madrigal - Marin Constantin" într-un dialog cu Ioana Țintea.

Domnule Emil Pantelimon, Turneul Săptămâna Patimilor a devenit o tradiție a Corului Madrigal. Ce înseamnă pentru dumneavoastră această continuitate și ce aduce nouă ediția de anul acesta?

Păstrăm în fiecare an acest spectacol, da. Dar ne bucurăm de prezența numelor mari de pe scena teatrului românesc care vin alături de Madrigal, în acest parcurs frumos pe care corul dirijat de Anna Ungureanu îl păstrează pentru a crea contextul pentru public și pentru a înțelege mult mai bine povestea acestei ultimi săptămâni din viața mântuitorului.

Anul acesta, alături de Corul Madrigal, Richard Bovnoczki și Marius Turdeanu sunt și de actori care vor interpreta rolurile martorilor din cetatea Ierusalimului, iar sutele de copii Cantus Mundi vin să îmbogățească la fiecare concert din turneu experiența trăită de public și emoția cu o altă intensitate.

În cadrul spectacolului, așa cum ați spus, vor evolua și copiii din corurile Cantus Mundi. Ce impact are prezența lor atât asupra experienței publicului, cât și asupra formării lor artistice?

În primul rând, nu aș vrea să vorbim despre formare artistică, cât despre o formare a personalităților și a rolului de membru al comunității. Pentru că ceea ce noi dorim de la acești copii este să învețe să lucreze în comunitate împreună, să ridice barierele sociale dintre ei și să se bucure în fiecare secundă de această colaborare fizică, unul lângă altul, pentru a produce un rezultat, în urma căruia vin aplauze și aprecieri ale publicului, pe de o parte.

Pe de altă parte, pentru public este un exponent al purității, care vine lângă vocea Madrigalului și lângă povestea actorilor. Un exponent care demonstrează încă o dată că nici o etapă, care poate să pară clasică sau inaccesibilă vârstei lor, nu trebuie pusă sub semnul întrebării și dacă povestea curge așa cum trebuie și le explicăm și îi învățăm în ce manieră trebuie să prezinte anumite lucruri, ei confirmă de fiecare dată. Iar prezența lor atât în partea de Prohod, pentru că acolo este prima intrare a copiilor, cât și în partea de "Veniți de luați lumină" la finalul spectacolului este una foarte emoționantă și produce foarte multe lacrimi și emoții în public, iar din partea lor foarte multă încredere în sine că acțiunea lor a produs niște efecte vizibile.

Semnați regia și scenariul spectacolului care propune o reconstrucție artistică a ultimelor zile din viața lui Iisus. Cum ați gândit parcursul dramaturgic al acestei producții?

Este o poveste foarte intensă, de la bucuria intrări în Cetate, la momentele tensionate de răsturnarea meselor, schimbătorilor de talanți, la momentele de vindecare a orbilor și surzilor și la momentul condamnării, care este unul foarte intens, amplificat de emoția adusă de Penderecki în piesa Ije Heruvimi, iar apoi răstignirea și, cum am spus, prohodul. Sunt, practic, luate momentele într-un fir epic, care are toate categoriile de senzație.

Spun asta pentru că, de pildă, una dintre părțile foarte interesante din spectacol, care prezintă o paletă foarte largă de interpretări ale rugăciunii universale Tatăl nostru, respectiv în swahili, un dialect african, în latină și în limba română, arată cel mai bine cât de diferite pot să fie dimensiunile aceluiași cuvânt, rugăciuni rostite, așa cum trebuie, în vocea Madrigalului.

Vorbiți-ne despre programul spectacolului.

Programul a fost conceput acum trei ani, când a avut și premiera, și a urmărit o diversitate, din punct de vedere stilistic, a repertoriului, și ca timp, dar și ca tensiune.

Este extrem de diferit programul, însă firul epic selectat din Vechiul Testament, textele originale care sunt interpretate de cei doi actori, reușesc să aducă toată această diversitate repertorială într-un singur cuvânt, cel al Învierii și al Săptămânii pătimirilor.

Practic se cântă în foarte multe limbi. Se cântă și în latină, și în germană, și în limba poloneză, în română, și în limba maghiară. Sunt foarte multe perspective din acest punct de vedere. Publicul își poate găsi repere în foarte multe din piesele pe care le-am introdus în program. Tocmai acesta este și mobilul spectacolelor noastre de fiecare dată, să expunem într-un fir epic logic cât mai multe tablouri din care publicul să poată să-și aleagă măcar unul pentru a se identifica, pentru a trăi emoția și pentru a se simți liber în scaunul de spectator atunci când stă în întuneric, stă în sală și poate să vorbească cu sinele.

Ne bucurăm să fim din nou în țară și începem la Timișoara, joi, și finalizăm în Joia Mare la București, dar între timp vom ajunge și la Cluj, și la Oradea, Deva și la Sibiu. Avem un parcurs foarte intens în care atât echipa artistică se deplasează cu multă bucurie, cât și echipa tehnică.

Spectacolul înseamnă vreo trei camioane pline de decor și scenotehnică și o echipă foarte darnică și dispusă să se sacrifice pentru public în toate aceste două săptămâni ale turneului. Ne bucurăm foarte mult să fim uniți și să avem în spate susținerea comunităților în care mergem.