La pupitrul dirijoral al Orchestrei Naționale Radio se va afla pentru prima dată Zhang Yi, director muzical al Baletului Național al Chinei și director artistic al Orchestrei Filarmonice din Shanghai și al Orchestrei Simfonice din Zhejiang. Concertul programat pentru vineri, 14 noiembrie, la Sala Radio este dedicat integral creației lui Ludwig van Beethoven. Vor fi interpretate, începând cu ora 19.00, trei dintre lucrările sale emblematice: Uvertura "Coriolan" op. 62, Concertul nr. 3 op. 37 în do minor pentru pian și orchestră și Simfonia nr. 7 op. 92 în la major.

Zhang Yi, aflat la prima sa vizită în România, susține de asemenea în această după-amiază un masterclass de dirijat la Universitatea Națională de Muzică din București. Printre repetiții și pregătiri, dirijorul Zhang Yi i-a acordat un interviu colegei noastre, Ariadna Ene-Iliescu. Interviul a fost făcut cu ajutorul traducerilor realizate de Ionela Staicu, de la Centrul Cultural Chinez din București.

Pentru început, aș vrea să vorbim despre programul pe care îl veți prezenta pe scena Sălii Radio. Veți dirija Simfonia a 7-a de Beethoven, supranumită "apoteoza dansului" de Richard Wagner. Dumneavoastră sunteți dirijorul Baletului Național al Chinei, ați dezvoltat o sensibilitate aparte în ceea ce privește dansul. Cum vă raportați la afirmația lui Wagner?

Consider că Simfonia a 7-a este o simfonie legată de dans și că reprezintă totodată un triumf al creației lui Beethoven. De asemenea, în percepția mea, este o piesă în esență luminoasă - un punct culminant al artei.

Eu sunt chinez, am studii de muzică în Germania, iar acum vin în România pentru a dirija Beethoven. Prin urmare, consider că Beethoven este un artist al lumii, nu doar al Germaniei. Muzica lui ne reunește pe toți, indiferent din ce țară provenim.

Ce însemnătate are pentru dumneavoastră muzica lui Beethoven?

Consider că Beethoven rămâne cel mai mare muzician al lumii. Dacă ar fi să alegem un singur compozitor reprezentativ pentru istoria muzicii din toate timpurile, cred că mulți l-ar alege pe Beethoven. Este atât de important pentru că, pe de-o parte, a transmis mai departe ceea ce au lăsat în urmă predecesorii săi - Bach, Haydn, Mozart. Beethoven a reprezentat un punct de legătură crucial în istoria muzicii. Totodată, Beethoven are o importanță deosebită pentru că a compus în aproape toate genurile existente pe vremea sa și a scris muzică pentru majoritatea instrumentelor muzicale din epocă.

Conform standardelor și criteriilor din ziua de astăzi, am putea crede că Beethoven a trăit o viață nefericită - a avut probleme de sănătate, nu s-a căsătorit - nu pare un destin prea fericit... Dar el a privit aceste condiții ale vieții sale ca pe niște provocări, pe care le-a înfruntat, și în cele din urmă a reușit să lăse posterității mari capodopere. Prin această iubire și dăruire pentru umanitate, a reușit să exprime ceea ce purta înăuntrul său. În creațiile lui Beethoven, se reflectă această iubire pentru lume.

Aș vrea să vorbim acum despre legătura dumneavoastră cu România. Deși vă aflați pentru prima dată în țara noastră, știu că ați intrat deja în contact cu laturi ale culturii românești și cu muzicieni români și că, de asemenea, ați promovat creația muzicală de aici...

Când eram copil, filmele românești erau foarte populare în China. Eu începusem să studiez vioara de mic. Pe atunci, se putea viziona în China filmul "Ciprian Porumbescu". Pot spune că acest film a lăsat o impresie foarte puternică celor din generația mea. Mai târziu, când am intrat la școala de muzică din Beijing, în jurul anului 1985, s-a organizat un concurs de vioară acolo și maestrul Ion Voicu a făcut parte din juriu. Așa l-am întâlnit. Deși nu am fost niciodată în România până acum, păstrez vie amintirea acestor muzicieni români, care au avut asupra mea o influență semnificativă încă din copilărie. Tot în această perioadă, înainte de vârsta de 12 ani, am învățat câteva partituri românești - "Hora Staccato" și "Ciocârlia" de Grigoraș Dinicu.

Așadar, acestea au fost primele mele legături cu România: prin intermediul filmelor, muzicienilor, partiturilor.

Mai târziu, în timpul studiilor din Germania, de la Saarbrücken, am avut norocul să am un bun prieten și coleg român - dirijorul Liviu Petcu. Nu l-am mai văzut de peste 20 de ani, dar a rămas un prieten foarte drag. El este cel care m-a învățat cum să salut în limba română.

Mai recent, relația mea cu România a devenit tot mai apropiată. Anul trecut, cu prilejul aniversării a 75 de ani de relații diplomatice între România și China, am invitat un dirijor român în China. Sub conducerea dirijorală a lui Gabriel Bebeșelea, Orchestra Filarmonicii din Shanghai a prezentat pentru prima dată un program dedicat integral creației românești, care a inclus opusuri semnate de Dan Dediu, Theodor Rogalski și George Enescu. A fost un moment cu adevărat semnificativ pentru schimbul cultural dintre cele două țări.

Aceasta este, pe scurt, legătura mea cu România - de la primele impresii din copilărie până în prezent.

În ceea ce privește repertoriul, da, am dirijat muzică românească în China. Creația muzicală românească nu este încă suficient de cunoscută în China. Ciprian Porumbescu și George Enescu sunt cei doi compozitori români cunoscuți în China - Enescu mai ales, căci este un compozitor cu o influență recunoscută în întreaga lume. Personal, îl consider un "Beethoven al României".

Am avut onoarea să dirijez Rapsodia Română nr. 1, o lucrare pe care o cunoaște oricine activează în domeniul muzicii, inclusiv în China. De asemenea, în copilărie am studiat Balada lui Ciprian Porumbescu. Mai târziu, am dirijat Concertul Românesc de György Ligeti - un compozitor maghiar de origine transilvăneană.