Toufic Maatouk va dirija concertul Orchestrei de Cameră Radio și al Corului Academic Radio de miercuri, 29 ianuarie 2025. Despre revenirea pe scena Sălii Radio, muzicianul libanez a stat de vorbă cu colega noastră, Ioana Țintea.

Opera "Così fan tutte" a fost scrisă de Wolfgang Amadeus Mozart într-o perioadă în care acesta întâmpina dificultăți în plan personal, dar din punct de vedere artistic se afla la apogeul puterii sale creatoare. Cum descrieți partitura mozartiană?

Cred că aceasta este una dintre cele mai bune partituri scrise vreodată. Dacă le comparăm pe "Don Giovanni", "Nunta lui Figaro" și "Così fan tutte", cea din urmă cuprinde idei noi în muzica lui Mozart, care îți permit să vezi cu adevărat conexiunea dintre compozitor și libretistul Lorenzo Da Ponte. Nu este vorba doar despre muzică, ci și despre profunzimea textului. Este, de fapt, o meditație despre fidelitatea femeilor. Pe vremea lui Mozart, acesta era un subiect delicat, aproape de neabordat, mai ales că, în mod tradițional, se vorbea atunci mai degrabă despre infidelitatea bărbaților. Dar aici, ideea este inversată: povestea explorează posibilitatea ca femeile să nu fie fidele. Aceasta este esența poveștii - o reflecție asupra fidelității feminine, înconjurată de false rămas-bunuri, uneltiri și înșelăciuni orchestrate de acești bărbați. Este un joc al contrastelor, o meditație muzicală și teatrală pe un fundal plin de umor și ironie. Muzica lui Mozart surprinde cu o precizie uimitoare aceste emoții în momentele operei. Un exemplu este terțetul "Soave sia il vento" - scena în care cele două femei își iau rămas-bun. Această secvență este o adevărată bijuterie sonoră, cu influențe și din muzică sacră mozartiană, care amplifică profunzimea și splendoarea acestui moment. Mozart redă sonor ideea unui vânt suav, iar orchestrația reflectă perfect mișcarea aerului. Este o senzație aproape tangibilă în muzică, care ajută la construirea atmosferei. Și acest tip de detalii sunt prezente pe tot parcursul operei. Un alt moment semnificativ este în actul al doilea, când cei doi îndrăgostiți se deghizează în soldați albanezi și se duc să le întâlnească pe Fiordiligi și Dorabella. Aici, ele sunt puse în fața unui joc al iubirii și al înșelăciunii, într-o atmosferă de incertitudine și comedie, dar în momentul în care vorbesc despre inimă, totul capătă o altă dimensiune. Când Fiordiligi spune Perché batte, batte, batte qui, auzim vioara care imită bătăile inimii, totul devine profund și real. Legătura dintre muzică și text este pur și simplu genială.

Ce provocări poate întâmpina o abordare a unei opere în versiune de concert, fără componenta scenică?

Trebuie să spun că nu excludem deloc elementul teatral. Chiar și atunci când opera este prezentată în concert, este esențial să existe o dinamică pe scenă. Vor fi multe mișcări și interacțiuni între personaje, soliștii nu vor sta nemișcați, ca într-un oratoriu. De exemplu, Despina, motorul întregii povești, va crea mereu momente noi alături de Don Alfonso, aducând o energie vie. Provocarea principală este să ținem publicul captivat de această mișcare constantă și să păstrăm interesul viu pentru acțiunea care se desfășoară pe scenă. Cheia este să ai o distribuție excelentă, capabilă să cânte impecabil și să creeze momente memorabile. În cazul nostru, avem o echipă foarte bună - muzicieni care au interpretat aceste roluri de nenumărate ori, sunt extrem de bine pregătiți și, mai ales, au un simț al umorului excelent pe scenă. De exemplu, o avem pe soprana Caterina Di Tonno, o "Despina" extraordinară, pe care sunt convins că publicul o va adora. Provocarea, bineînțeles, rămâne aceea de a menține atenția publicului pe tot parcursul spectacolului, dar sunt încrezător că vom reuși. Am început deja repetițiile cu orchestra, iar lucrurile arată foarte promițător.

Cum decurg repetițiile?

Grozav! Orchestra de Cameră este extraordinară, iar colaborarea mea cu ei a început în 2017. De fiecare dată când revin aici mă simt ca acasă. Atmosfera este fantastică - muncim foarte serios, desigur, dar găsim mereu acea bucurie de a fi împreună pe scena Radio. De asemenea, Corul Academic Radio este un ansamblu deosebit, cu care am colaborat de multe ori și pentru care am o mare admirație. De fiecare dată când revin la București, simt că revin într-un loc familiar și aștept cu nerăbdare acest concert.

A devenit o tradiție ca, în luna ianuarie, ansamblurile Radio România să prezinte o operă în versiune de concert. Cât de importante sunt astfel de evenimente atât pentru publicul din sala de concerte, cât și pentru ascultătorii on air?

Programarea operei în concert este un aspect esențial, mai ales în contextul actual, în care multe teatre de operă din întreaga lume se confruntă cu dificultăți. Vorbim despre provocări financiare care duc la tăieri de bugete și la reducerea numărului de producții. În acest context, întrebarea este: cum aducem opera mai aproape de public? Prezentarea operei în concert devine o soluție valoroasă. Nu este o formă prescurtată sau redusă a operei - avem cântăreți, orchestră, dirijor și spectacol. Singurul lucru care lipsește este producția scenică, cu costume și decoruri elaborate. Dar asta nu înseamnă că esența operei se pierde. Opera nu se rezumă doar la spectacolul vizual, ci înseamnă, în primul rând, muzică, text și mesaj. Este despre păstrarea acestui repertoriu viu, despre aducerea lui mereu în fața publicului și în urechile ascultătorilor.