Dirijorul Timothy Redmond, un artist plurivalent, apreciat în mod deosebit pentru activitatea sa în domeniul operei, al muzicii contemporane și al educației muzicale, se va afla vineri seară, 27 februarie 2026, pentru prima dată la pupitrul Orchestrei Naționale Radio. Din program fac parte Concertul în la minor pentru pian și orchestră op. 16 de Edvard Grieg, având-o ca solistă pe Alexandra Dariescu, Simfonia nr. 4 în mi minor op. 98 de Johannes Brahms, dar și o lucrare mai puțin cunoscută - poemul simfonic "Vrăjitoarea amiezii" op. 108 de Antonin Dvořák.

Este prima dată când colaborați cu Orchestra Națională Radio. Cum vă simțiți? Cum decurg repetițiile?

Ne simțim minunat. Desigur, întreaga orchestră cunoaște Simfonia a 4-a de Brahms, însă nu a mai interpretat-o de câțiva ani, iar redescoperirea ei este o adevărată bucurie. Apoi, avem poemul simfonic de Dvořák. Nu este o lucrare cântată foarte des. Dvořák este unul dintre acei compozitori pe care toată lumea îi cunoaște și îi iubește - datorită Simfoniei "Din Lumea Nouă" și Concertului pentru violoncel, de exemplu. Însă există și partituri mai puțin frecvent abordate; "Vrăjitoarea de la amiază" ("Polednice") se numără printre ultimele lucrări pe care le-a scris pentru orchestră - o poveste foarte întunecată. Este, într-un fel, o simfonie în miniatură, de aproximativ douăsprezece minute, plină de dramatism, care spune o poveste, de parcă ar fi o coloană sonoră pentru un film mut. Extrem de imaginativă, foarte sugestivă. Cred că pentru orchestră este aproape o noutate. Și este destul de neobișnuit să interpretezi pentru prima dată o lucrare a unui compozitor atât de celebru. Vom parcurge imediat și Concertul pentru pian și orchestră de Grieg, împreună cu foarte buna mea prietenă, Alexandra Dariescu, pe care știu că publicul de aici o cunoaște bine.

Care este povestea colaborării dumneavoastră cu Alexandra Dariescu?

Am fost invitați amândoi să susținem un concert de Revelion, cu mulți ani în urmă. Nu ne mai întâlniserăm până atunci. Am cântat împreună și ne-am înțeles extraordinar de bine, iar eu am invitat-o imediat la alte proiecte. De atunci, am tot colaborat. În ultimii ani, am creat împreună două proiecte dedicate tinerilor, pentru Concursul Internațional de Pian de la Leeds și pentru London Symphony Orchestra. Am petrecut mult timp împreună, atât pe scenă, cât și în filmări. Primul spectacol se intitulează "Count Me In" și explorează legătura dintre muzică și matematică. A fost prezentat de multe ori live, dar a fost și filmat; Fundația Lang Lang din America îl utilizează online. Ulterior, am creat un spectacol dedicat concertului instrumental, realizat pentru Concursul de la Leeds și pentru London Symphony Orchestra. Este, desigur, un tip de proiect foarte diferit de un concert obișnuit, însă știm cu toții cât de important este să inspirăm noua generație de muzicieni și de melomani. Proiectele noastre sunt concepute pentru a inspira publicul tânăr și pentru a îi face cunoscută bucuria muzicii clasice. Iar în ambele spectacole, Concertul pentru pian și orchestră de Grieg ocupă un loc important. Este minunat să-l interpretăm din nou împreună aici.

Ați menționat deja implicarea dumneavoastră profundă în proiecte educaționale și dedicate tinerilor. Ce vă motivează în această direcție?

Am fost extrem de norocos în copilărie să fiu înconjurat de nenumărate oportunități - atât de multe, încât le puteai considera firești. De-a lungul anilor, am văzut cum multe dintre aceste uși deschise au început să dispară. Simt cu tărie că educația și oportunitățile de care am avut parte ar trebui să fie accesibile tuturor. Tot ceea ce pot face - fie că lucrez cu tineri muzicieni, fie că încerc să inspir un public tânăr - este esențial pentru felul în care înțeleg misiunea mea artistică. Mai este însă un aspect: dirijez multă muzică nouă, creații contemporane. Și am descoperit că a prezenta o lucrare absolut nouă unui public adult nu este foarte diferit de a introduce orice fel de muzică unui public tânăr - pentru că, pentru acele urechi, totul este nou. Există o legătură foarte clară între aceste două forme de prezentare a muzicii. Am avut șansa de a colabora cu artiști extraordinari și cu organizații minunate din întreaga lume pentru a transforma aceste idei în realitate.

Abordați frecvent partituri contemporane. Cum vă influențează acest lucru perspectiva atunci când reveniți la lucrări consacrate, precum Simfonia a 4-a de Brahms sau Concertul pentru pian și orchestră de Grieg?

Cred că totul face parte dintr-un continuum; nimic nu există în izolare. Trebuie să privim înapoi în istorie pentru a înțelege cum evoluează lucrurile. Brahms impresionează printr-o structură extrem de sofisticată și printr-o orchestrație remarcabilă. Dvořák este, într-un fel, vizionar; se poate observa limpede cum îl inspiră pe Janáček, iar de aici pășim deja în secolul XX. Aș zice că putem descoperi momente de modernitate chiar și în aceste lucrări mai vechi. Este foarte important să avem o înțelegere profundă a unui spectru larg de muzică. Pe lângă ceea ce numim muzică contemporană, am înregistrat și numeroase coloane sonore de film, care se bazează adesea pe ideea de familiaritate - sunt concepute pentru a evoca ceva cunoscut, reconfortant. Pentru mine, toate aceste domenii sunt strâns interconectate.

Ce caracterizează abordarea dumneavoastră dirijorală?

Totul este despre muzică. Sunt fascinat de ideea că muzica reflectă experiența și spiritul uman; că este, în același timp, expresia epocii sale și totodată atemporală. Descoperim astăzi adevăruri diferite față de cele pe care le percepeam acum cincizeci de ani, în lucrări scrise în secolul al XIX-lea, ceea ce este extraordinar. Sunt curios, deschis, sunt un muzician colaborativ. Cred că este esențial să fim mai întâi oameni, apoi muzicieni și abia după aceea specialiști în domeniul nostru. Muzica înseamnă oameni, înseamnă a-i aduce împreună, indiferent de mod. Aș spune că abordarea mea este una profund umană.