Într-un interviu acordat postului nostru, menționați că de fiecare dată vă propuneți să găsiți o conexiune între toate muzicile pe care le prezentaţi. Pentru concertul de vineri, 2 februarie, cum ați gândit alăturarea Simfoniei nr. 41 "Jupiter" de Mozart cu Missa în fa minor scrisă de Bruckner?

Bruckner studia cu adevărat toată creația lui Mozart, ceea ce era normal pentru că vorbim despre Viena, Austria la mijlocul secolului al XIX-lea. În acel moment, Mozart devenise din nou foarte popular, mai ales prin operele sale. Dar, pe lângă aceasta, există un simbolism mult mai profund. În ultima parte a vieții sale, Mozart a dezvoltat un fel de cod al sistemului tonal. Spre exemplu, dacă ne uităm la Don Giovanni, sunt două tonalități: sol minor și re minor. Ambele tonalități înseamnă conectarea la ideea de destin și moarte. În cazul Missei în fa minor de Bruckner, părțile care sugerează moartea, divinitatea și destinul sunt strâns legate de tonalitățile folosite de autor: re minor și sol minor. Așadar, ambele lucrări sunt direct conectate cu simbolismul tonal folosit de Mozart. Și ar mai fi un aspect: "Jupiter", fiind ultima sa creație este compusă în Do major, iar Mozart, în ultimii săi ani din viață, vedea în această tonalitate, un limbaj universal infinit al tuturor. Deci, pentru el, această simfonie este de fapt lucrarea care conectează lumea și totul în univers. Despre Bruckner se cunoaște faptul că el nu compunea pentru omenire, ci pentru Divinitate. Începutul Missei ne sugerează o dimensiune care este departe de Pământ, este cu adevărat ceva spiritual. În plus, săptămâna trecută l-am aniversat pe Mozart; şi când am un concert în preajma acestei zile, mereu încerc să includ în program lucrări mozartiene, iar dacă pot să îl alătur și pe Bruckner sunt foarte fericit pentru această asociere. Prin muzica lor, vom avea un limbaj universal infinit pornind de la lumea fizică a lui Mozart și mergând către lumea spirituală imaginată de Bruckner.

Cum decurg repetițiile până acum?

Repetițiile merg foarte bine. Lucrăm intens la ambele lucrări pentru a găsi culorile potrivite pentru a explora acest univers al posibilităților atunci când conectăm cele două lumi, fizică și spirituală. Muzicienii sunt entuziasmați când vorbim despre acest simbolism muzical. Avem structuri motivice, articulație, frazare, schimbări de sunet... Bruckner lucra foarte mult cu orga când compunea. Orga are multe registre, iar de fiecare dată când apare o temă nouă trebuie să ne imaginăm că aceste registre se modifică. Bruckner sugerează toate aceste schimbări în scriitura orchestrală. La acest aspect lucrăm.

Cum descrieți revenirea în țara noastră și cum considerați că a evoluat de-a lungul timpului, relația artistică cu muzicienii români?

Pentru mine este o călătorie foarte frumoasă. Prima oară când am venit în România se întâmpla acum 20-25 de ani, eram destul de tânăr și muzicienii români mi-au fost aproape pe tot parcursul meu artistic, au fost martori la dezvoltarea mea umană. Este ca într-o relație, la început totul este ca o experiență suprarealistă, dar cu timpul, intervine un respect reciproc intens. Am traversat diferite etape împreună și acum am ajuns într-un moment profund al relației noastre artistice. Pentru noi, muzica este o formă supremă de comunicare, fiecare notă sau frază pe care o cântăm, mereu are un înțeles în spate. Ne dorim ca publicul să simtă prin interpretările noastre, povestea vieții, umanității și a universului. Pentru noi asta este cel mai important.