Domnule Nicolae Moloveanu, vineri, 6 mai, veți conduce Orchestra Națională Radio, într-un concert simfonic, care va începe cu o piesă în prima sa audiție românească, intitulată Lan Huahua - The Dark Blue Flower și semnată de Sebastian Androne Nakanishi, recent votat la International Classical Music Awards, drept Compozitorul anului. Vorbiți-ne puțin despre stilul acestei compoziții din perspectiva dumneavoastră de dirijor.

Îmi face mare plăcere și bineînțeles, onoare de a prezenta această piesă publicului din România. După cum știu, această Dark Blue Flower, deci Floare albastră închisă, Lan Huahua este o temă a unei legende din China, o temă pe care Sebastian a primit-o și a prelucrat-o din punct de vedere muzical. Această piesă este de fapt un poem simfonic care tratează acest subiect a unei legende chinezești. Bineînțeles că Sebastian a încercat să se folosească de instrumentația chinezească, precum și de limbajul muzical timbral chinezesc. În cazul performanței noastre pe care o vom prezenta la București, nu vom avea la dispoziție nici un fel de instrument chinezesc, însă vom avea solo de vioară, precum intervenții solistice reprezentate de harpă. Linia melodică va fi sugestiv chinezească, în sensul că se vor recunoaște așa numitele moduri pentatonice, precum și prezența percuției care va da o atmosferă asiatică interpretării. Sebastian se folosește și de alte efecte timbrale mai neobișnuite, cum ar fi la corzi, se va trage cu arcușul, cu partea lemnului și nu cu partea cu păr, asta înseamnă că va fi un sunet foarte subțire, aproape că nu se aude, va fi doar un efect sonor care va apărea chiar la începutul piesei. În ceea ce privește tratarea efectelor timbrale de la suflători, la fel, Sebastian se folosește de efecte sonore a sunetului, fără a fi bine definit ca și intonație, deci un fel de vânt, un fel de respirație care se va auzi de la suflători. Însă, ceea ce este important de spus este că partea muzicală este prezentă și va fi expusă de solo de violoncel la începutul piesei și de solo de vioară, cum spuneam, se va auzi foarte clar intervențiile melodice inspirate de muzica chinezească. Piesa a fost deja prezentată în China după cum știu și la acest concert s-a folosit instrumente chinezești, iar acum foarte recent a fost prezentată piesa de către Filarmonica din Strasbourg, iar noi o vom prezenta publicului din București pe 6 mai.

Suita simfonică Sheherazada a lui Rimski Korsakov, o celebră compoziție programatică, este piesa ce va fi interpretată în partea a doua a concertului. Cum ați abordat interpretarea acestei suite în raport cu programul acesteia, ce are la bază cartea O mie și una de nopți?

Trebuie să spun dintr-o perspectivă personală că această piesă am dirijat-o de foarte multe ori în cariera mea de până acuma. Ca și un fel de anecdotă, a trebuit să prezint această piesă cu Royal Philharmonic din Londra, înainte o prezentasem cu Orchestra Simfonică din Bournemouth, deci majoritatea performanțelor pe care le-am avut cu această piesă Sheherazada - Rimski Korsakov au luat parte în Marea Britanie. Ca să mă pregătesc sufletește, să zic așa, am locuit într-un cartier arăbesc din Londra, se numește Edgware Road, ca să mănânc în fiecare zi [mâncare cu specific arăbesc] și să fiu expus atmosferei arăbești, pentru că subiectul Sheherezada este din Persia și cele O mie și una de nopți, sentimentul și caracterul acestor piese trebuie să fie foarte apropiat, ceea ce pentru noi nu este o problemă în România, pentru că noi suntem foarte multiculturali, ca să spun așa. Ar fi ceva mai greu pentru cineva de pe alt continent să interpreze o piesă care provine din Orientul Mijlociu și cu asta vreau să spun că în acest concert pe care noi îl prezentăm, de fapt avem două piese care reprezintă Orientul, deci Orientul Mijlociu reprezentat de Sheherazada și Orientul Îndepărtat, reprezentat de Lan Huahua-Dark Blue Flower, care însă a fost scris[ de un compozitor român.