Mihnea Ignat revine astăzi la pupitrul dirijoral al Orchestrei Naționale Radio, cu ocazia concertului dedicat Zilei Culturii Naționale ce va avea loc la Sala Radio, de la ora 19.00. În program: Isbuc (Tarantella) din suita "Prin Munții Apuseni" de Marțian Negrea, Concert pentru două violoncele și orchestră op. 180 de Dan Dediu și Simfonia în re minor de Cesar Franck. Soliștii serii vor fi violonceliștii Ștefan Cazacu și Mircea Marian.

În concertul dedicat Zilei Culturii Naționale veți aborda două lucrări românești: partea finală a suitei „Prin Munții Apuseni” de Marțian Negrea - Izbuc (Tarantella) și Concertul pentru două violoncele și orchestră de Dan Dediu. Ce laturi ale creației românești reflectă aceste două lucrări, din perspectiva dumneavoastră?

Eu cred că sunt cumva de aceeași latură a creației muzicii românești - deoarece, o să vedeți, Concertul pentru două violoncele de Dan Dediu se inspiră foarte mult din ceea ce înseamnă tradiția muzicală populară românească - cu diferite teme, dar pe care le îmbracă în veșminte noi și aduce acel punct de umor care eu cred că e specific tot poporului român.

Lucrarea lui Marțian Negrea este pur suită simfonică în cel mai popular stil posibil - sigur, trecut prin filtrul simfonic al muzicii clasice, dar cu o puternică influență a muzicii populare românești, pe care, după cum spuneam, o vom putea găsi și în lucrarea lui Dan Dediu, însă în mult mai mică măsură.

Cred că sunt două lucrări care vor face deliciul publicului. Nu aș vrea să zic mai ales lucrarea lui Dan Dediu, dar este pentru mine o surpriză extrem de plăcută, nu muzica lui Dan Dediu, ci această lucrare pe care nu o cunoșteam. Iar soliștii sunt la un nivel excepțional, orchestra la fel.

Cred că publicul din sală și cei care o să asculte la radio transmisia în direct o să se bucure foarte mult de aceste două piese.

Despre colaborarea cu cei doi soliști ai serii, ce ne puteți spune? Ați mai lucrat cu ei până acum?

Cu unul dintre ei, da - cu Ștefan Cazacu am colaborat acum mult, mult timp. Cu Mircea Marian, nu, dar colaborarea a fost extraordinară, excelentă. Sunt extrem de bine pregătiți, muzicieni tineri de mare perspectivă, cu mult talent, multă sensibilitate, foarte serioși. Cred că suntem pe drumul cel bun încă pe școala românească de violoncel.

De creația căror compozitori români vă simțiți cel mai aproape?

De Enescu, în primul rând; după aceea, de Paul Constantinescu. Marțian Negrea, bineînțeles, este unul dintre exponenții de bază ai vechii școli românești. Și sigur că sunt mulți necunoscuți... Bobescu, de exemplu, care a scris o rapsodie fantastică, și mulți alții.

Dumneavoastră desfășurați o activitate amplă atât în țară, cât și în străinătate. Ce înseamnă Ziua Culturii Naționale pentru un artist cu o carieră dezvoltată mult în afară?

Înseamnă un moment în care noi toți trebuie să ne gândim la faptul că identitatea noastră culturală, ca popor, este dată de aceste mici sau mari lucrări artistice - fie că vorbim de muzică, fie că vorbim de pictură, vorbim de teatru, vorbim de literatură, vorbim de filozofie… este compendiumul  întregii creații culturale românești care face ca poporul român să aibă această identitate culturală.

Ziua aceasta este, pentru mine, despre acest lucru, despre protejarea acestor valori, despre punerea în valoare, folosesc încă o dată același cuvânt, punerea în valoare a acestui patrimoniu. Și, bineînțeles, să avem grijă ca generațiile viitoare să aibă aceleași oportunități pe care le-am avut noi, cel puțin aceleași oportunități, dacă nu, mult mai bune.

Ați fost de mai multe ori invitat să dirijați Orchestra Națională Radio. Cum ați aprecia colaborarea cu acest ansamblu?

Găsesc Orchestra Națională Radio într-o formă ascendentă față de ultima colaborare. Cred că ultima colaborare a fost acum trei ani. Am simțit înțelegere la colegi, am găsit sensibilitate, am găsit mult talent și asta e cel mai important. Am făcut muzică pe scenă în timpul repetițiilor și sunt convins că și publicul își va da seama mine seară de acest lucru. Sunt momente absolut minunate de muzică pe care le-am obținut în repetiții și de-abia aștept să le oferim și publicului.

Din nou, având în vedere activitatea dumneavoastră dirijorală din afară, cum ați aprecia particularitățile scenei muzicale românești?

Cred că în ultimii ani, mai ales în ultimii doi ani, scena muzicală românească, din câte am văzut stagiunile, mai ales ale orchestrelor din București, mă refer aici în primul rând la Orchestra Filarmonicii "George Enescu" și Orchestra Națională Radio, dar și Orchestra de Cameră Radio, s-a deschis foarte mult către artiști de mare valoare internațională, ceea ce e extrem de îmbucurător.

Aveam nevoie de așa ceva, nu numai în cadrul Festivalului Enescu, care e o dată la doi ani, dar și consolidarea stagiunilor orchestrelor din București și din țară trebuie să se facă pe baza acestor colaborări. Dar în opinia mea trebuie priviți cu aceeași seriozitate  cu care sunt priviți invitații externi de mare calitate și artiștii români. Avem foarte mulți muzicieni de mare calitate și eu cred că trebuie făcut un mix, un melanj foarte omogen între artiștii internaționali și artiștii români, care, după cum spuneam, sunt de mare valoare.

Și, nu în ultimul rând, trebuie date șanse generației care vine din spate, pentru că fără ei nu suntem nimic. Trebuie să lăsăm ceva în spatele nostru și trebuie să-i educăm în aceste valori.