În concertul de la Sala Radio veți colabora pentru prima dată cu Orchestra de Cameră Radio. Cum decurg repetițiile și ce v-a impresionat cel mai mult la acest ansamblu?

Îmi place foarte mult această orchestră. Este minunat să lucrez cu membrii ansamblului, probabil și pentru faptul că este o orchestră mai mică și muzicienii se ascultă cu adevărat unii pe alții. Cu alte formații, uneori ai senzația că oamenii au o anumită atitudine: dacă ceva nu merge bine, fiecare spune pur și simplu "nu e vina mea, e vina altora." Dar aici, în această orchestră, nu simt asta deloc. Nimeni nu se ferește și nu se ascunde de responsabilitate, ceea ce cred că este extrem de valoros. Muzicienii se sprijină reciproc și cred că acesta este unul dintre cele mai prețioase lucruri la această orchestră.

Aș dori să ne îndreptăm atenția către programul pe care-l veți dirija miercuri, 29 octombrie, pe scena Sălii Radio. Simfonia a IV-a de Beethoven este adesea considerată mai luminoasă și mai plină de energie decât alte simfonii ale sale. Care este viziunea dumneavoastră asupra acestui opus și cum îl descrieți în raport cu alte simfonii beethoveniene?

Cred că este o lucrare care aduce multă bucurie și este potrivită chiar și pentru o orchestră de cameră. Simfoniile a V-a și a VI-a sunt foarte dramatice, a III-a este o lucrare grandioasă și lungă. Beethoven poartă de obicei o povară foarte grea pe umeri - o povară a istoriei, a umanității, a lucrurilor mărețe. Însă atunci când compune lucrări mai "ușoare", demonstrează că este la fel de capabil să creeze o muzică strălucitoare. Simfonia a IV-a este mai luminoasă și mai relaxată, chiar mai fericită comparativ cu a VII-a. Aceasta din urmă pare să forțeze un sentiment de bucurie, în timp ce a patra simfonie transmite această fericire în mod natural, firesc.

De ce ați ales această simfonie?

Cred Simfonia a IV-a de Beethoven nu este cântată foarte des și, într-un fel, este trecută cu vederea, pentru că celelalte lucrări ale lui Beethoven sunt atât de puternice și grandioase. În plus, dacă ne uităm la prima jumătate a concertului, cu cele două lucrări de Schumann, observăm că muzica lui nu este așa de optimistă, ci extrem de sensibilă. Astfel, simfonia a IV-a de Beethoven echilibrează, de fapt, întreaga atmosferă a concertului.

În cele două lucrări semnate de Robert Schumann, care vor deschide seara de la Sala Radio, veți colabora cu violoncelistul Răzvan Suma. Cum a fost prima repetiție cu muzicianul român?

Răzvan este un interpret foarte bun. Cunoaște muzica în profunzime și știe cum funcționează. Apreciez acest aspect foarte mult la un artist, pentru că muzica nu este ceva fix. Muzica seamănă, într-un fel, cu gramatica, când înțelegi regulile, îți permiți libertatea de a te juca cu limbajul. El este un muzician foarte spontan, și cunoaște regulile fundamentale ale muzicii. De aceea, această colaborare îmi aduce multă bucurie.

Publicul român vă cunoaște încă din 2017, când ați câștigat Premiul I la Concursul Internațional de Dirijat de la București. Cum priviți astăzi acea experiență?

Așa a început relația mea cu România. De atunci am dirijat multe orchestre românești și am avut momente frumoase. Chimia dintre mine, ca dirijor și orchestrele românești a fost foarte bună. Muzicienii sunt prietenoși, și întotdeauna, în timpul unui concert, se întâmplă ceva magic. Sunt profund recunoscător acestei țări și muzicienilor ei.