Interviuri Înapoi
AUDIO. Interviu cu dirijorul John Axelrod
Veți interpreta împreună cu Orchestra Națională Radio și violoncelistul Răzvan Suma poemul simfonic nr. 3 "Preludiile" de Franz Liszt, Max Bruch -"Kol Nidrei" pentru violoncel și orchestră op. 47, Richard Strauss - Romanța în Fa major pentru violoncel și orchestră și Simfonia nr. 4 din creația lui Piotr Ilici Ceaikovski. Care este perspectiva dumneavoastră asupra acestui program muzical?
Orchestra Națională Radio este un ansamblu virtuoz, care poate cânta orice într-un fel minunat. Suntem ca o familie, ne cunoaștem bine, așadar există încredere de ambele părți. Aceste lucrări, extrem de populare, sunt în același timp, opusuri extrem de dificile din cadrul repertoriului fundamental. Poemul simfonic "Preludiile" este probabil cel mai cunoscut în acest gen din creația lui Liszt; se remarcă prin calitatea maiestuoasă a muzicii, prin sonoritățile triumfale. Atât lucrarea aceasta, cât și Simfonia a IV-a de Ceaikovski au o tematică similară - destinul: viața ca preludiu pentru altceva, mai măreț, în timp ce simfonia lui Ceaikovski vorbește despre soartă, despre menirea vieții. A patra simfonie este unul dintre cele mai grozave opusuri din literatura simfonică. Este nevoie de un control extrem și, totodată, de libertate pentru o interpretare convingătoare, emoțională. Romanța pentru violoncel și orchestră a lui Richard Strauss și, mai ales, "Kol Nidrei" de Bruch, interpretat chiar acum, după Yom Kippur, sărbătoare ce include rugăciunea "Kol Nidre", capătă o relevanță de actualitate, având în vedere situația geopolitică din lume. Dar muzica în sine este atemporală și universală și nu este neapărat legată de un anumit spațiu geopolitic. Suntem norocoși să avem un solist absolut fantastic - așadar va fi un program de care publicul se va putea bucura, care va avea ecouri mult timp.
Ați menționat legătura pe care o aveți cu Orchestra Națională Radio. Cum s-a dezvoltat această relație?
Desigur, sunt de asemenea dirijor principal al Orchestrei Simfonice București, o orchestră-proiect alcătuită din muzicieni din București, printre care mulți din Orchestra Națională Radio. Așa am ajuns să ne cunoaștem cu adevărat. Când am dirijat Simfonia "Patetica" de Ceaikovski cu Orchestra Națională Radio, eram deja familiar cu mulți dintre muzicieni, ceea ce a fost un avantaj. Este ca în orice relație, în a face muzică împreună este vorba despre încredere. Atunci când se dezvoltă încrederea și familiaritatea, înseamnă că poți merge mult mai în profunzime în înțelegerea muzicii; poți să ceri muzical ceea ce uneori nu îndrăznești să ceri de la muzicieni pe care nu-i cunoști. Și, mai important, calitatea muzicienilor români este de talie mondială. Cu toții știm că muzicienii români sunt printre cei mai buni din lume, sunt prezenți în orchestre renumite de pretutindeni. Așa că a avea unii dintre cei mai buni muzicieni din România cântând împreună în această Orchestră Radio este ca un vis devenit realitate. Mă bucur să revin în București - este precum o casă departe de casă pentru mine. De fiecare dată când am oportunitatea de a face muzică împreună cu acești muzicieni, ceea ce se întâmplă destul de des, îmi face mare plăcere
Sunteți, de asemenea, pasionat de gătit și de vinuri. Cum se leagă pentru dumneavoastră aceste interese - dirijatul cu mâncarea și vinurile fine?
Este o întrebare care deschide o discuție lungă. Am lucrat în industria vinului înainte să devin dirijor, iar interesul meu pentru vinuri a fost constant, a continuat și când am început să lucrez ca dirijor. Căci oriunde aș călători, caut mâncare și vinuri bune, de calitate - ceea ce aici în România cu siguranță găsesc. Video-urile mele despre gătit, din seria "The conductor's kitchen" (Bucătăria dirijorului) explică de obicei rețete italienești, căci iubesc această bucătărie. Ideea mi-a venit de la sintagma franțuzească "chef d`orchestre", care înseamnă dirijor. În ceea ce privește vinul, se poate spune că modul de a caracteriza, de a discuta despre muzică este similar cu descrierile pe care le facem vinurilor - vorbim despre armonie, structură, echilibru, complexitate, dulceață, întunecime. Toate aceste descrieri și culori diverse care se pot atribui muzicii funcționează și în cazul vinurilor. Iar în gătit regăsim problematica tempo-ului - un bucătar trebuie să gătească o rețetă în 5 sau 10 minute, sau trebuie să pregătească trei feluri simultan. La fel și în cazul unei piese muzicale, care este rânduită prin tempo, care depinde de tempo. Există un început, un final, muzica ce are loc între acești doi poli; fiecare anacruză conduce către următorul timp, tot procesul se întâmplă într-un tempo coordonat. Așadar, gătitul, vinurile și muzica se împletesc prin caracteristici similare. Este o idee inedită, o deosebită plăcere pentru mine să organizez concerte culinare, să mă bucur cu toți prietenii mei de mâncare și vinuri bune.