ACUM:
20.00
Jazzy hour cu Berti Barbera
Berti Barbera vă aduce albumul săptămânii.
Urmează: 21.00 Scena europeană Înregistrări sau concerte în direct.
Apoi: 23.30 Sunete contemporane Incursiune în lumea muzicii contemporane românești.

Interviuri Înapoi

AUDIO. Interviu cu dirijorul Gabriel Bebeșelea

Publicat: miercuri, 23 Septembrie 2020 , ora 16.40

Dirijorul Gabriel Bebeșelea și pianistul Daniel Ciobanu sunt protagoniștii a două concerte alături de Orchestra Konzerthaus din Berlin în 25 și 26 septembrie.

În 25 și 26 septembrie vă veți afla la pupitrul Orchestrei Konzerthaus din Berlin. Acestea sunt primele două concerte cu public pe care le susțineți după perioada de izolare socială?

Nu. În urmă cu două săptămâni am avut deschiderea de stagiune a Filarmonicii Naționale a Macedoniei, unde am făcut Mahler, (....), în versiune camerală. Aceste concerte urmează... bineînțeles că e o altă atmosferă știind că acum o să fie public în sală și, în sfârșit, putem să ne desfășurăm activitatea într-o direcție apropiată de normalitate.


Cum a decurs revenirea pe scenă?

Sincer, cu multe emoții după aproximativ șase luni fără concerte, fără repetiții, fără muzică. După aproape o jumătate de an de liniște, a fost foarte emoționant! Atât primul concert pe care l-am avut, cât și acum simt că orchestra își dorește foarte mult să cânte, e o atmosferă extraodinară și la repetiții, oamenii dau absolut toată energia de care sunt capabili pentu că se simte faptul că a lipsit acest lucru.


Știm că în perioada de izolare ați organizat Festivalul online Beethoven Contempo. Într-un interviu anterior însă, vorbeați despre nevoia unei pauze. V-ați putut bucura de această oportunitate?

Dintr-un punct de vedere pot să spun că da, dar încă nu cunosc ce înseamnă pauză totală. Îmi place ca pauza să fie realizată prin altceva, așa că m-am ocupat de cu totul alte lucruri chiar dacă nu neapărat muzicale, dar am avut o perioadă în care am putut să mă încarc pentru noul sezon.


Să vorbim despre solist! Daniel Ciobanu a devenit rapid un nume cunoscut la nivel internațional. Este pentru prima dată când colaborați cu el?

Nu, nu e prima dată când colaborez cu Daniel. Suntem foarte apropiați din punct de vedere muzical și mă bucur să-l am pe el ca partener de scenă, mai ales cu această orchestră minunată, pentru că eu schimb extraordinar de energie și cred că ne coordonăm foarte bine ideile muzicale.


Considerați că îl avantajează Concertul de Saint Saens?

Da, pentru că are o energie absolut specială. Concertul i se potrivește mănușă și chiar dacă pe scenă sunt realizate aceste distanțări tipice pentru perioada pe care o trăim, schimbul de energie de care vorbeam mai devreme e foarte intens impregnat de ceea ce oferă Daniel orchestrei. Și ceea ce se întoarce de la orchestră e, bineînțeles, răspunsul la ceea ce oferă el.


La o primă vedere, programul celor două seri pare eterogen. Există un fir ce unește aceste trei lucrări?

Da, există un fir, și anume un oarecare clasicism din alt punct de vedere. Chiar dacă Dansurile românești de Bartok sunt inspirate din dansurile pe care Bartok le-a înregistrat în 1913 pe disc de ceară interpretate de țărani români, ele sunt orchestrate într-o manieră destul de clasică - foarte clar totul, foarte apropiat de anumite orchestrații tipice lui Mozart. Deci, se păstrează caracterul românesc, dar prin acest filtru clasicizant. Concertul de Saint Saens a fost de la început gândit ca un elogiu adus concertului de pian de Mozart - acest lucru a fost declarat chiar de către Saint Saens - și simțim aceste influențe clasice. Și, după aceea, programul se încheie cu Simfonia I de Weber, o simfonie romantică, dar văzută tot din perspectivă clasică.


Spuneați că în cadrul orchestrei va exista o distanță între instrumentiști? Care sunt regulile?

Regula este ca între cordari să fie 1,5 m distanță și între suflători 2m cel puțin. Cordarii sunt așezați în zig-zag; fiecare persoană are pupitrul său, nimeni nu pune mâna pe pupitrul celuilalt. Și mai e o regulă foarte importantă la care se ține foarte mult; nu se cântă cu mască, muzicienii nu poartă mască, dar o poartă până ajung la pupitre. Inclusiv dirijorul până la pupitru trebuie să poarte masca și după aceea e distanță foarte mare între dirijor și restul orchestrei, așa că masca nu mai e necesară.


Iar pentru public?

Publicul este foarte distanțat. O să fie 350 de locuri într-o sală de 1500 și or să poarte mască. Doar așa putem să revenim cât mai repede la normalitate și să ne desfășurăm activitatea.

Credit foto: Ionuț Macri

Interviu realizat de Petre Fugaciu