Stagiunea muzicală Radio continuă miercuri, 29 aprilie 2026, cu un concert susținut de Orchestra de Cameră Radio şi de Corul Academic Radio pregătit de Ciprian Ţuţu, într-un program dedicat integral creației baroce. Conducerea muzicală va fi asigurată de Fayçal Karoui, care revine cu această ocazie pe scena Sălii Radio. Mai multe detalii aflăm de la muzicianul francez de origine tunisiană într-un interviu oferit colegei noastre, Ioana Țintea.

Nu este prima dumneavoastră întâlnire cu Orchestra de Camera Radio. Cum a fost revederea cu muzicienii și cum decurg repetițiile?

Îmi place această orchestră. Acum îi cunosc pe membrii ei, așa că știu că sunt foarte rapizi în a rezolva anumite probleme. La început, pot apărea unele dificultăți, dar ei spun: "Nu vă faceți griji, Maestre, nu vă faceți griji, totul va fi bine." Pentru că îi cunosc, am încredere în ei, cântă minunat. Așa că este cu adevărat o bucurie să fiu aici.

Programul de miercuri, 29 aprilie 2026, de la Sala Radio aduce în atenţie Barocul - pe Johann Sebastian Bach și Georg Friedrich Händel. Care este viziunea dumneavoastră asupra acestui repertoriu și ce credeți că ar trebui să descopere tinerii în muzica barocă astăzi?

Muzica barocă a fost mult timp cântată în special de interpreți specializați, cu instrumente baroce. Pentru noi, muzicienii ca mine sau cei care cântă pe instrumente moderne, a existat mereu o anumită reținere: nu știam dacă putem aborda această muzică, pentru că nu eram specialiști în interpretarea ei. Dar, știți… cui îi pasă? Muzica este extraordinară și poate fi interpretată în atât de multe feluri. Este foarte simplă, la prima vedere, dar în același timp extrem de complexă. Așadar, pentru publicul tânăr, această muzică este accesibilă, se ascultă ușor, este adesea veselă, relaxantă. Indiferent dacă ești tânăr sau mai în vârstă, vei descoperi în acest repertoriu ceva cu adevărat extraordinar.

Pentru Concertul în Mi major pentru vioară și orchestră de Bach veți colabora cu violonistul Alexandru Tomescu. Ce cunoașteți despre muzicianul român?

Nu îl cunosc încă, dar abia aștept să îl întâlnesc. Este un program baroc foarte frumos, toate lucrările sunt destul de scurte. Nu eu le-am ales, dar sunt încântat de program. Astfel am descoperit multă muzică nouă pentru mine, mai ales cele patru "Imnuri ale încoronării" pentru cor și orchestră de Händel. Și abia aștept să le reiau și să le dirijez și cu altă ocazie.

Sunteți astăzi recunoscut drept unul dintre cei mai apreciați dirijori de balet. Cum v-ați apropiat inițial de această lume a artei coregrafice?

În tinerețe eram asistentul marelui dirijor francez Michel Plasson, și trebuia să mi se dea ceva de făcut. Pe atunci, lucrurile erau diferite - acum s-au schimbat, se schimbă în continuare. În acea vreme, baletul nu era considerat ceva foarte important. Așa că au spus: "Bine, trebuie să-i dăm ceva de făcut, altfel se plictisește." Voiam să lucrez, să fiu activ. Și au decis: "Hai să-i dăm un balet." Și pur și simplu m-am îndrăgostit de balerini și de arta coregrafică. Apoi am devenit director muzical la New York City Ballet timp de șapte ani și am dirijat muzică de balet peste tot. Nu știu dacă devii dirijor de balet, dar cu cât lucrezi mai mult în acest domeniu, cu atât te implici mai profund. Este o lume foarte diferită. Balerinii merită același respect - chiar mai mult decât muzicienii sau cântăreții. Sunt extraordinari, muncesc enorm, sunt adevărați muzicieni în corpul lor. Totul pornește din ritm. La operă împarți cu scena și cu soliștii muzica, dar în balet totul devine un singur flux: orchestra și mișcarea împreună. Este ca un concert simfonic, doar că oamenii dansează pe fundalul muzicii. De aceea iubesc atât de mult baletul. Și le spun mereu tinerilor dirijori să încerce să dirijeze balet. Pentru că, odată ce începi, nu te mai oprești.

Experiența dumneavoastră bogată în muzica de scenă vă influențează și modul în care alegeți repertoriul pentru un concert simfonic? Ce înseamnă pentru dumneavoastră dansurile dintr-o suită de Bach, din această perspectivă?

Nu neapărat, dar acum, când studiez o partitură precum Suita a II-a de Bach îmi imaginez mereu dansul. Poate chiar înainte să devin dirijor de balet, mă gândeam instinctiv la mișcare, la dans. Poate și pentru că mă mișc mult pe podium. Suita a II-a, este o succesiune de dansuri, mă gândesc la ce înseamnă mișcarea în acest context și îmi pot imagina pașii, chiar dacă nu sunt dansator. În general, mă gândesc foarte mult la dans atunci când dirijez.

Din punctul dumneavoastră de vedere, ce responsabilitate are un dirijor astăzi dincolo de scenă?

Ceea ce mă bucură la meseria mea este că încerc să fac oamenii mai fericiți decât sunt. Adică, sper să aduc fericire prin muzică. Mai ales în zilele noastre, când mergi la un concert, vrei pur și simplu să uiți de tot. Pentru o oră, ești în altă parte - ca într-o grădină fantastică, în care te bucuri de moment. Este incredibil cât de puternică este muzica. Oamenii vin la un concert pentru a trăi un moment de liniște și de bucurie. Poate că acesta este rolul meu: să folosesc muzica, acest instrument fantastic, pentru a aduce fericire celor care o ascultă. Viața fără muzică ar fi o greșeală teribilă.