Vineri, 6 noiembrie 2026, are loc la Sala Radio un concert al Orchestrei Naționale Radio, organizat în colaborare cu Institutul Polonez din București. Dirijorul Cristian Oroșanu a vorbit în interviul acordat Anei Sireteanu despre relația sa cu Orchestra Națională Radio și pianistul Horia Mihail, dar și despre programul muzical al serii.

Reveniți la pupitrul Orchestrei Naționale Radio la puțin timp după ziua Radio România, când radioul public a împlinit 98 de ani. Cum ați descrie Orchestra Națională Radio la această importantă aniversare?

Mi se pare foarte în formă orchestra și atmosfera de lucru este foarte plăcută. Probabil și muzica este îi stimulează, cred că le plac lucrările pe care le-am ales. Programul a fost construit în jurul acestei noi piese de Stanislaw Moniuszko, intitulată O poveste, de care am aflat datorită Institutului Polonez și pe care nici eu nu o cunoșteam, sincer. Îl știam pe acest compozitor mai ales pentru concertele lui pentru pian și câteva lieduri ascultasem, dar nu cunosc bine creația lui și mă bucur că avem această piesă în program. În funcție de ea am ales să rămânem în domeniul școlilor naționale, avându-l și pe Grieg și pe Dvořák, alți doi mari reprezentanți ai școlilor naționale de la jumătatea secolului al XIX-lea.

Dvořák și Grieg sunt aproximativ contemporani, oricum creația lor aparține cam aceleiași epoci istorice. Creația lor are un caracter naționale mult mai pronunțat și l-aș pune pe locul întâi pe Grieg, care chiar „își cântă țara”, să spun, între ghilimele. Acest lucru se poate observa inclusiv în acest concert pentru pian, care mie îmi place foarte mult și îmi pare foarte bine să colaborez cu colegul și prietenul la Horia Mihail.

Pe urmă, Dvořák, de asemenea a scris aceste piese, care se cheamă Dansuri slave. Acestea nu sunt neapărat cehești, chiar dacă toată lumea crede acest lucru. Nu, este vorba despre muzică slavă, din toate țările slave; este și muzică poloneză și ucraineană. De exemplu, al doilea dans se cheamă Dumka și este de origine ucraineană. Chiar și temele care sunt de sorginte cehă nu sunt luate ca atare din folclorul ceh și puse acolo, ci pur și simplu Dvořák a creat în stilul național și în stilul slav.

Dar muzica lui Dvořák are o amprentă națională mai puțin pronunțată decât Grieg. Iar creația lui Moniuszko, după părerea mea are caracterul național cel mai puțin pronunțat, el apropiindu-se mai mult de muzica clasică și romantică timpurie. Dar și acolo avem, totuși, influențe din muzica poloneză și acesta, să spunem că este firul conducător al programului nostru, adică școlile naționale.

V-aș ruga să ne spuneți mai multe despre relația dumneavoastră cu Horia Mihail.

Relația noastră este una de prietenie și este foarte veche. Noi amândoi suntem brașoveni și am colaborat în numeroase rânduri de-a lungul timpului, am susținut multe concerte împreună. De fiecare dată apreciez rigoarea lui, simplitatea frazei și muzicalitatea extraordinară pe care o aduce pe scenă, fără să exacerbeze nimic, un stil sobru care mie îmi place foarte mult.

Foto: Nicoleta Lungu