Domnule Cristian Oroșanu, reveniți la pupitrul Orchestrei de Cameră Radio pentru un concert special ce are în prim-plan pianul în ipostaza pentru patru mâini, respectiv două de instrumente. Cum ați ales cele două lucrări din program?

Lucrările au fost de fapt scrise pentru fortepiano, un instrument mai vechi care era în vogă în vremea lui Mozart, care era contemporan creatorul ceh Koželuch. Nu le-am ales eu, ci le-au ales pianiștii. Sunt două lucrări pe care le-am mai cântat cu ei într-un concert la Brașov acum doi-trei ani. Este un repertoriu foarte interesant, pentru că cei doi compozitori, atât Mozart, cât și Koželuch au trăit în aceeași perioadă și au scris muzică vieneză. Koželuch i-a luat locul lui Mozart la curtea de la Viena după ce Mozart a murit. Este interesant faptul că fiind un compozitor mai puțin cunoscut decât cel din urmă, Koželuch a primit dublu salariul lui Mozart. Acestea sunt niște detalii de culise, dar care poate sunt interesante pentru public. Așadar, i-a luat locul lui Mozart în 1791, după care Kozeluch a mai trăit încă vreo 20 de ani și a fost un compozitor foarte în vogă în epocă. De aceea mi se pare interesantă apropierea dintre cele două lucrări și bineînțeles că am vrut să rămân în zona clasică și atunci am ales Simfonia nr. 97 de Haydn ca să terminăm concertul tot cu o lucrare din aceeași zonă istorică și stilistică.

Concertul pentru pian la patru mâini și orchestră de Koželuch și Concertul nr. 7 pentru două piane și orchestră, Lodron de Mozart sunt lucrările pe care le propuneți în prima parte a concertului de miercuri, 26 februarie 2025. În ce mod abordează cei doi compozitori partitura orchestrală? Întâlnim în aceste două concerte viziuni simfonice în ceea ce privește dialogul soliștilor cu ansamblul?

Nu, sunt două lucrări de natură să acompanieze instrumentele soliste. Bineînțeles că eu prefer orchestrația lui Mozart decât orchestrația lui Koželuch. Însă, desigur, piesa compozitorului ceh este foarte interesantă, mai ales din punctul de vedere al partiturii pianistice.

În partea a doua a concertului vom pătrunde în universul simfoniilor lui Joseph Haydn. V-aș ruga să ne spuneți ce fațetă a simfonistului Haydn descoperim în această lucrare?

Haydn este un compozitor care m-a fascinat întotdeauna prin modul jucăuș de a prezenta temele și frazele. În această simfonie în mod deosebit suntem surprinși de cadențe, de carura frazelor care nu sunt egale, ci întotdeauna surprinzătoare. Acesta este un lucru care îmi place foarte mult. Mi se pare ca o glumă muzicală, foarte bine pusă în pagină, iar în general simfoniile lui Haydn au foarte mult spirit și aceasta parcă în mod special este atât de surprinzătoare, nu îți dai seama ce va urma după finalul frazei, o fermată, o pauză sau o reluare a unei teme sau a unui motiv la care nu te așteptai?, este o muzică foarte vie.