Stagiunea 2026-2027 a Operei Naționale București se deschide în această seară cu premiera spectacolului "Tannhäuser" de Richard Wagner, cu Cristian Mandeal la pupitrul dirijoral. După conferința de presă de ieri, dedicată acestei noi producții, maestrul Mandeal a stat de vorbă cu Ioana Țintea.

Stimate maestre Cristian Mandeal, după mai bine de 50 de ani de carieră artistică, cu ce gânduri v-ați apropiat de această monumentală partitură wagneriană?

De Wagner am fost legat încă din liceu, am făcut o criză wagneriană din adolescență și am continuat în măsura în care am avut ocazia să-l cultiv. Am dirijat aici Olandezul, acum vreo 15 ani, în mai multe spectacole, am făcut Lohengrin în festivalul Enescu, desigur aș fi dorit să fac Tristan, este unul dintre visele mele neîmplinite, dar sunt foarte fericit că pot să fac Tannhäuser, o operă uriașă, o adevărată grand opera în spiritul cel mai pur al sensului. Să nu uităm că există și acea versiune pariziană pe care noi o implementăm aici, noi facem versiunea Paris într-o foarte bună măsură în operă și versiunea prima Dresda dar doar pe alocuri, așa încât grand opera, să spun așa, pe gustul publicului românesc este reprezentată cât se poate de clar în acest Tannhäuser, o operă care este dinamică, cu multă problematică, cu multe evenimente care se desfășoară pe scenă, mult diferită față de Lohengrin, bunăoară care este o operă în general statică. Olandezul este și el într-o mare mișcare, dar cred că Tannhäuser depășește mult nivelul Olandezului din toate punctele de vedere.

Vorbiți-ne puțin despre regia imaginată de Alexander von Pfeil.

Regia este o regie modernă, el încearcă să introducă de fapt teatrul și teatrul de mare colectivitate, cu multe personaje. Corul în sine este tratat foarte individual, nu este o grupă umană care cântă o voce, ci fiecare corist este tratat în mod separat, ca un personaj de sine stătător, nemaivorbind de soliști. Iar spectacolul este în permanentă mișcare, produce tot timpul interes, luminile ajută foarte mult la imagine, scena în primul rând este superb concepută, extrem de simplă, esențializată, dându-le posibilitatea actorilor să se desfășoară în voie, așa încât jocul va fi foarte favorizat.

Ce v-ați dori să descopere publicul ascultând Wagner live? Este o experiență aparte, nu-i așa?

Să descopere faptul că Wagner este la fel de valoros ca și Verdi, ca și marele compozitor de operă, că deschide alte porți spre cunoaștere, deschide alte porți pe sensibilitate și că este un compozitor de o enormă capacitate de expresie, cum, din păcate, el este prost înțeles la noi. Melodia wagneriană este de o bogăție, de o putere, de forță, de transmisie, de comunicare cu totul și cu totul excepțional.