ACUM:
15.30
Concerte de 5 stele
primite prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 17.00 Perpetuum mobile Actualitate, muzică bună, educație și ... un tonus optimist la final de zi.
Apoi: 18.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Interviuri Înapoi

AUDIO. Interviu cu dirijorul Cristian Mandeal

Publicat: vineri, 5 Februarie 2021 , ora 21.18

Orchestra Națională Radio revine pe scena Sălii Radio în cadrul unui concert fără public. La pupitrul dirijoral se află Cristian Mandeal, care ne oferă detalii despre moralul muzicienilor proaspăt întorși la repetiții și despre programul serii, într-un interviu realizat de Petre Fugaciu:


În primul rând, cum au decurs repetițiile până acum?

Astăzi este a doua zi de repetiții. Aș zice excelent, oamenii au chef de lucru, se vede de la distanță că au fost frustați în ultima lungă perioadă de timp, le place muzica și încearcă să recupereze, cel puțin psihologic ceea ce au pierdut în ultimele multe săptămâni de zile.


Să ne vorbiți puțin despre programul ales pentru acest concert.

Este un prorgam în integralitate Beethoven, în care există un fel de arc de cerc, un fel de punte uriașă de la uvertura Prometeu, cu partea a IV-a din Simfonia a IV-a. Ele sunt un fel de perpetuum mobile și una și alta, într-un fel își dau mâna de la distanță, de la începutul și până la sfârșitul concertului. La mijloc, având cele două splendide romanțe ale lui Beethoven, foarte, foarte rar din păcate, cântate, care alcătuiesc un fel de insulă de pace interioară, după care Simfonia a IV-a, o splendidă reușită simfonică, ca de altfel toate simfoniile beethoveniene, un progres aș zice, față de a doua. Sărim peste Simfonia a III-a, care este un fel de placă turnantă, este un punct cu totul special în creația beethoveniană și simfonic universală, în general, dar dându-ne mâna, de la a doua la a patra, deja se simte un mare progres simfonic. Tonusul muzical, atmosfera muzicală, rămânând foarte asemănătoare însă, de la una la alta, așa încât, avem un Beethoven spre cameral. Ceva care, de fapt, coincide, corespunde cu sunetul beethovenian din vremea respectivă. Într-un fel, noi reconstituim un sunet, pe care practica simfonică l-a uitat sau l-a depășit, atât datorită mărimii orchestrelor contemporane, cât și datorită sălilor de concert, așa încât, ansamblurile contemporane sunt mult mai stufoase, față de cele ale epocii. Într-un fel, noi refacem acel ansamblu de epocă beethoveniană.