Interviuri Înapoi

AUDIO. Interviu cu dirijorul Cristian Măcelaru (I)

Publicat: marți, 18 August 2026 , ora 10.49

Dirijorul Cristian Măcelaru revine în această seară de 18 august 2026 pe scena Festivalului BBC Proms, la Royal Albert Hall din Londra. Împreună cu Orchestra Simfonică BBC, interpretează pagini semnate de Edith Canat de Chizy și Dmitri Șostakovici. Concertul va fi transmis în direct de RRM, începând cu ora 21.00.

Tot Cristian Măcelaru, director artistic al Festivalului și Concursului George Enescu, este cel care va dirija concertul de deschidere a ediției cu numărul 20 a Concursului Internațional George Enescu, ce va avea loc în data de 23 august. În program figurează și lucrarea "The stone and the ivy", semnată de câștigătorul Premiului pentru originalitate din cadrul secțiunii de compoziție a Concursului Enescu, ediția 2024 - Diego Santamaria.

În cadrul ediției de anul acesta a Concursului Internațional George Enescu, un loc important îl ocupă cursurile de măiestrie - de dirijat, interpretare instrumentală, compoziție, programul de Studii muzicale avansate.

Un interviu realizat cu sprijinul Asociației Prietenii Radio România Muzical.

Prezentați lucrarea unei compozitoare franceze, Édith Canat de Chizy . Bineînțeles, sunteți un mare promotor al creației contemporane și, de asemenea, al creației franceze. Cum ați considera că se încadrează această compozitoare în cele două zone estetice?

Sigur, Édith este o compozitoare la maturitate, care scrie de mulți ani, și o compozitoare care mai recent a devenit tot mai importantă. Este o compozitoare care e foarte bine ancorată în școala franceză, și când vorbim de școala franceză, desigur, ne gândim la compozitorii care au creat și au format această școală, printre ei chiar și Enescu. Pentru că este un sunet aparte pe care școala franceză de compoziție l-a creat - dacă ne gândim la Debussy, Ravel, Enescu chiar, iar apoi mai aproape de secolul XXI, Messiaen, ulterior compozitori cum a fost Boulez... Dar Édith creează un sunet aparte, inspirată din acest limbaj. Dar un sunet în anumite momente foarte suav, câteodată este foarte virtuoz... Sunetul și culorile sunetului sunt schimbate non-stop. Ea manipulează, într-un fel, sunetul orchestral pentru a crea, într-adevăr, culori inedite care se schimbă non-stop.


Iar despre Simfonia a X-a de Șostakovici, s-a spus că ar fi construită din 48 de minute de tragedie, disperare, teroare și violență și două minute de triumf. Cum priviți dumneavoastră această lucrare?

Sinfonia a X-a a lui Șostakovici este o lucrare din perioada lui Șostakovici când punea mai mult focus pe ideea personalității lui. Este chiar o lucrare autobiografică, pentru că în ea găsim acel motiv muzical care îl descrie pe el, pe Șostakovici, deci D-S-C-H și aceste patru note care sunt semnătura lui Șostakovici, formează de fapt toată simfonia.

E adevărat, simfonia este foarte tragică, de la început, de la primul sunet care există și până la ultimul sunet, dar există și momente extraordinar de frumoase, pentru că în această compoziție Șostakovici introduce o altă temă, un motiv personal care este un motiv ascuns - la fel cum introduce motivul muzical care îl reprezintă pe el, introduce și un motiv muzical care reprezintă o persoană de care el era îndrăgostit în acel timp. Este un motiv introdus în solo-ul de corn și este chiar foarte, foarte frumos, iar toată această parte care creează conversația între cele două motive muzicale, dintre Șostakovici și persoana care îl fascina pe el în acea perioadă, creează de fapt un moment chiar magic, care este poate punctul meu preferat din toată simfonia, pentru că îl arată pe un Șostakovici atât de fragil. În inima lui nu este un Șostakovici pe care îl vedem sumbru și tragic, ci este un Șostakovici într-un fel ca un adolescent care se îndrăgostește pentru prima dată. Este chiar un moment foarte frumos, dar într-adevăr simfonia este o capodoperă și este și o reamintire a unei perioade în istorie care nu trebuie să fie uitată, ci trebuie chiar studiată pentru a nu fi repetată.


Cum vă simțiți să reveniți în cadrul festivalului BBC Proms?

Întotdeauna este o bucurie enormă a mă reîntoarce la BBC Proms. Publicul care vine la concertele din acest festival, întotdeauna este foarte plin de energie, este un public extraordinar. Pentru cei care nu cunosc, majoritatea oamenilor care vin la concert stau în picioare - nu sunt scaune. Și creează un sentiment incredibil când te urci pe scenă împreună cu orchestra și te uiți într-o sală în care sunt 4.000-5.000 de oameni și majoritatea sunt în picioare, pentru că nu sunt scaune. Este un lucru chiar de nedescris și îi încurajez pe toți cei care nu au avut ocazia să vadă un concert la Proms, dacă au posibilitatea să se uite sau să asculte sau să participe chiar - e un fenomen extraordinar!


În ceea ce privește Concursul Enescu, de ce este important pentru dumneavoastră să existe toate aceste cursuri de măiestrie: de artă dirijorală, de interpretare instrumentală, chiar și de compoziție?

Poate cel mai important lucru pe care l-am învățat de la George Enescu a fost energia pe care el a dat-o tinerilor muziceni pentru a-i încuraja să-și continue studiul, să se aprofundeze în muzică. Și sunt inspirat de această idee că totuși este responsabilitatea fiecărui artist matur să continue pentru a oferi celor tineri care vin din spate, să creeze o linie continuă în care ne regăsim - și ne căutăm, de fapt - vocea individuală.

Dar a crea arta este și trebuie să rămână o linie continuă, de la om la om, pentru că atât de mult în muzică se învață din ceea ce furi de la altcineva, nu din ceea ce citești într-o carte. Iar această ucenicie, de fapt, care există între profesor și ucenic este atât de importantă. De aceea am decis că un efort important pentru a-l onora pe Enescu în sine a fost de a crea o modalitate prin care tinerii care poate nu sunt încă în punctul în care să fie participanți în concurs, să fie încurajați înspre a-și continua drumul în carieră, în ceea ce fac.

A deveni un artist este un lucru foarte dificil, nu este ușor deloc. Iar această încurajare pe care sper să pot să le-o dau tinerilor artiști sper să creeze acel fir neîntrerupt, care ne unește, de fapt, înapoi cu un Enescu. Și este atât de bine să putem să folosim platforma Concursului George Enescu, care îi poartă și numele, desigur, pentru a arăta lucrurile care au fost importante pentru Enescu în viața lui. Iar a-i ajuta pe cei tineri să își îndeplinească visurile de a ajunge artiști a fost, de fapt, un lucru foarte important pentru Enescu.


Despre lucrarea compozitorului Diego Santamaria, câștigătorul de anul trecut al Premiului pentru originalitate, cea pe care o prezentați la începutul Concertului de deschidere a Concursului George Enescu de anul acesta, ce ne puteți spune?

Compoziția lui Diego Santamaria, care a câștigat concursul de compoziție în ediția precedentă, este o compoziție pentru orchestră mare, este o compoziție care arată o diversitate în ceea ce gândește și felul în care scrie el. Este o compoziție care va atrage publicul, zic eu, iar această compoziție a fost aleasă de juriul concursului, care a găsit că această compoziție reprezintă cel mai bine personalitatea unui tânăr compozitor care înțelege cum să scrie pentru o orchestră simfonică. Este o compoziție atractivă, frumoasă, melodioasă, dar și care ne arată exact felul în care muzica contemporană de astăzi este foarte simplu influențată de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Deci este o muzică reprezentativă a secolului XXI. Desigur, pentru cei care cunosc bine parcursul muzicii contemporane sau muzicii moderne din secolul XX în secolul XXI, vor descoperi un compozitor care răspunde foarte clar trend-ului din ziua de astăzi.

Din programul concertului de deschidere a ediției de anul acesta a Concursului George Enescu face parte și o lucrare de Dan Dediu, compusă chiar pentru Concursul Enescu, dar pentru ediția din 2020. "Bramsodia" este un triplu concert pentru vioară, violoncel, pian și orchestră care îi va pune în lumină pe cei trei câștigători ai categoriilor instrumentale. Tocmai ați prezentat la începutul lunii august, în premiera americană, Concertul pentru orchestră de Dan Dediu, care v-a fost dedicat. Cum apreciați îndelungata colaborarea cu Dan Dediu și cum ați plasa creația acestuia în contextul creației contemporane?

Dan Dediu este un compozitor extraordinar, care de mulți ani, de când l-am întâlnit și de când colaborăm foarte des și dirijez multe din compozițiile lui, întotdeauna m-a impresionat prin, în primul rând, calitatea muzicii pe care o compune. Dar mai mult decât atât, m-a impresionat felul în care cunoaște și înțelege cum se scrie pentru orchestră, pentru că fiecare compozitor are un stil aparte, un limbaj aparte și pentru unii compozitori, a scrie pentru o orchestră sinfonică, devine un lucru mai dificil, pentru că există acea modalitate atât de importantă în care fiecare instrument din orchestră trebuie să fie folosit în felul în care creează sunetul cel mai interesant, cel mai bun.

Iar un compozitor, cum este Dan Dediu, cunoaște fiecare calitate a fiecărui instrument. Deci și din punct de vedere tehnic, pentru noi muzicienii mai ales, acest concert pentru orchestră pe care, cum ați spus, l-am dirijat, este un exemplu perfect al măiestriei compozitorului Dan Dediu - pentru că în el reunește nu numai din punct de vedere muzical ideile extraordinare care deja îl identifică, și lumea recunoaște vocea lui Dan Dediu prin muzica lui, dar este și o inteligență, o cunoaștere aparte a orchestrei.

De fiecare dată când dirijez o compoziție de-a lui Dan Dediu, la prima repetiție, toți muzicienii rămân surprinși cât de ușor pot să interpreteze muzica lui Dan Dediu, pentru că este o muzică care se naște nu numai dintr-o gândire intelectuală, dar și dintr-un sentiment foarte profund, iar acest lucru este evident imediat când se interpretează muzica lui. Deci aștept cu nerăbdare să dirijez din nou o altă compoziție a lui Dan Dediu, pentru că îl consider unul dintre cei mai importanți compozitori, nu din România, ci din toată lumea.


Interviu realizat de Ariadna Ene-Iliescu