Orchestra Națională Radio va susține joi, 30 aprilie, un concert alături de pianistul Daniel Ciobanu, sub conducerea dirijorului  Christopher Ward. Mai multe informații despre evenimentul programat de la ora 19:00, la Sala Radio, aflăm dintr-un interviu cu muzicianul britanic, realizat de colega noastră Cristina Cîrjan 

Reveniți în România pentru al doilea concert la Sala Radio. Cum se simte să fiți din nou pe această scenă?

Apreciez foarte mult orchestra de aici. Membrii ei sunt niște oameni minunați, iar precedenta ocazie în care am lucrat împreună, anul trecut, a fost o colaborare plăcută. Concertul a fost un mare succes. Așadar, sunt foarte încântat să mă întorc, să revăd persoane cunoscute și să lucrez un repertoriu nou.

Dirijați Orchestra Națională Radio pentru a doua oară. Cum ați descrie conexiunea dumneavoastră cu orchestra și ce face acest ansamblu special din perspectiva dumneavoastră?

Cred că este un grup minunat de personalități. Muzicienii au un mod foarte special de a comunica între ei și de a cânta împreună. Sunt foarte deschiși către muncă, foarte dornici să caute detaliul în muzică și își doresc cu adevărat un rezultat extraordinar. În aceste condiții, este întotdeauna o plăcere să lucrezi cu o orchestră. Îmi place, în mod special, că au un simț al umorului foarte plăcut, care se observă în timpul repetițiilor și care face totul puțin mai ușor și mult mai distractiv.

Programul este profund "ancorat" în Romantism, reunind creații de Piotr Ilici Ceaikovski și Franz Liszt. Cum abordați un program cu o atât de puternică încărcătură emoțională?

Este un program cu intensitate, aveți dreptate. Ambele lucrări de Ceaikovski sunt incredibil de dramatice. Au foarte multe fațete, nu doar muzică emoțională, puternică, dar și momente liniștite, sentimentale. Este vorba despre a găsi întreaga paletă a acestor emoții și caracterul din muzică. Nu este important doar să construim emoția, ci și precizia de care au nevoie foarte multe lucrări ale muzicii romantice. "Dans macabru" este, de asemenea, o lucrare foarte specială, un concert pentru pian neobișnuit, foarte dramatic, bazat în esență pe o singură melodie: "Dies Irae". A fost scris într-o perioadă în care compozitorii romantici erau foarte preocupați de supranatural și de moarte. Are un caracter dur, percutant și a fost conceput ca o piesă spectaculoasă, în care Liszt să își arate virtuozitatea pianistică. Se creează, așadar, un contrast frumos în raport cu lirismul și emoția lucrărilor lui Ceaikovski.

Solistul acestei lucrări este pianistul Daniel Ciobanu. Este prima dată când lucrați împreună. Cum ați descrie acest dialog muzical?

Este întotdeauna o plăcere să cunosc soliști noi. După cum ați spus, este prima dată când colaborăm. "Totentanz" este o lucrare specială, care necesită un dialog bun între orchestră și solist. De abia aștept să lucrăm împreună din punct de vedere muzical.

Simfonia a IV-a de Piotr Ilici Ceaikovski este adesea asociată cu ideea de destin și luptă interioară. Cum interpretați această tensiune dintre destin și dorința de fericire atunci când dirijați lucrarea?

Există o scrisoare foarte cunoscută pe care Ceaikovski i-a adresat-o susţinătoarei sale, în care își descrie gândurile despre simfonie. Aceasta arată cât de preocupat era de ideea destinului în propria sa viață. Fanfara celebră care deschide și, practic, încheie lucrarea expune o afirmație foarte clară, extrem de puternică, aproape inumană. Iar muzica lirică, umană, care este pusă în contrast cu aceasta, are un caracter disperat, foarte neliniștit. Cred că este foarte important să înțelegem ceea ce Ceaikovski a vrut să transmită: indiferent cum te tratează viața, indiferent unde te duce viața, destinul va fi mereu prezent în fundal. Ca dirijor, trebuie să simți prezența și posibilitatea apariției motivului destinului în orice moment al lucrării, pentru că uneori apare pe neașteptate și schimbă complet atmosfera, starea și direcția simfoniei. Simfonia are momente de o frumusețe reală, de lirism și bucurie, dar acest motiv creează fundalul și structura întregii lucrări. Cred că este esențial să îl înțelegem pe Ceaikovski, să înțelegem intențiile sale și să le păstrăm în minte pe durata întregii lucrări.