Dirijorul german Christoph König conduce vineri, 19 iunie 2026, Orchestra Națională Radio în ultimul concert din această stagiune a ansamblului. Solistul invitat este pianistul ceh Lukáš Vondráček, iar programul cuprinde exclusiv lucrări din creația lui Serghei Rahmaninov. Aflăm informații despre acest concert dintr-un interviu cu dirijorul Christoph König, în dialog cu Ana Sireteanu:

Colaborati pentru a treia oară cu Orchestra Națională Radio. În opinia dumneavoastră, care sunt particularitățile acestui ansamblu?

Îmi place foarte mult această orchestră, apreciez talentul muzicienilor și pot spune că ansamblul are un aer balcanic. Cred că este important pentru managerii și dirijorii care lucrează cu acești muzicieni să valorifice talentele și potențialul acestora. În interacțiunea mea cu ei, am simțit dorința lor de a se implica activ în muzica pe care o fac, iar noi, dirijorii trebuie să îi sprijinim și să le dăm ocazia de a face acest lucru.

Programul concertului ce închide vineri stagiunea cuprinde integral creații de Serghei Rahmaninov, din perioada 1900-1910, după eșecul primei audiții a Simfoniei I, când Rahmaninov nu se considera un simfonist bun. Cum ați descrie orchestrațiile Concertului nr. 2 pentru pian și orchestră și pe cea a Simfoniei a doua în comparație cu prima sa simfonie?

El era un maestru, avea o imagine profundă a diferitelor straturi ale muzicii, ceea ce l-a inspirat să devină un bun orchestrator. Consider orchestrația sa absolut fantastică. Regăsim în partitură atât de multe culori sonore și un rol special pe care îl atribuie violei, un instrument cu un sunet foarte cald, dar pe care nu îl întrebuințează mulți compozitori. Apoi, dacă doriți să ne gândim mai departe la sonoritatea muzicii lui Rahmaninov, aceasta a influențat coloanele sonore de film. Scriitura pentru corni și acea sonoritate luxuriantă pe care o au lucrările sale, le regăsim în muzica de film de la Hollywood.

Aveti o discografie impresionantă, colaborând cu unele dintre cele mai importante case din discuri la ora actuală. Care este, în opinia dumneavoastră, importanța înregistrărilor? Considerați că acestea servesc scopului de a aduce publicul în sala de concert?

Cred că la început înregistrările au fost un lucru incredibil. Când s-a descoprerit faptul că vocea umană poate fi captată pe un cilindru de ceară și redată de un fonograf, lumea a fost uimită. Mai apoi, când și muzica clasică a putut fi înregistrată, a devenit un business, iar cei mai pricepuți în această privință sunt americanii. După aceea, prin anii 1950-'60, scopul a devenit din ce în ce mai comercial, acela ca marile case de discuri să vândă și să facă bani și nu cred că prioritatea era muzica de calitate. Dar, consider că înregistrările au puterea extraordinară de a aduce muzica clasică mai aproape de public, însă niciodată nu vor putea înlocui experiența unică din sala de concert, deoarece nu este vorba doar despre ascultat, ci și despre relațiile interumane. Cred că muzica, și în special cea clasică, este o modalitate de comunicare între muzicieni, dirijor și public, dar și între compozitor și noi cei de astăzi. Deci, când publicul nu este acolo, din această ecuație pe care o alcătuiește muzica lipsește un element.

Cei care nu merg la concerte de muzică clasică, nu o fac pentru că o consideră plictisitoare, dar eu nu cred că urmărirea unui concert printr-o platformă de streaming este mai puțin interesantă de atât și, cu atât mai mult, nu cred că este modalitatea potrivită de a stârni cuiva curiozitatea să descopere muzica clasică. Însă, pentru acest scop, cred că putem aborda diferite formate de concerte: putem organiza evenimente destinate tinerilor, unde durata totală să fie de doar o oră, în program fiind doar uvertura și concertul instrumental sau doar uvertura și simfonia. Astfel, cei care nu se pot concentra un timp îndelungat vor ști de la început că după o oră pot pleca acasă.