Miercuri, 11 noiembrie, la Sala Radio va avea loc un nou concert din cadrul proiectului „Moștenitorii României Muzicale”, inițiat de Radio România Muzical. Mai multe detalii aflăm de la Christian Câșleanu, dirijorul acestui concert.

Concertul din 11 noiembrie face parte din Proiectul "Moștenitorii României Muzicale", inițiat de Radio România Muzical, care își propune să susțină și să promoveze tinerii interpreți români. Din perspectiva dumneavoastră, cât de importante sunt astfel de inițiative pentru dezvoltarea noii generații de muzicieni?

Consider că este foarte important. Este un lucru fundamental să dezvoltăm noile generații de muzicieni, deoarece creează și o legătură între perioada lor de formare și începutul unei cariere. Și la momentul acela, fiecare tânăr artist are nevoie de încredere de la cineva și o oportunitate și o afirmație chiar și poate chiar și o experiență. Și de aceasta zic că întâlnirile astea, din perspectiva mea ca dirijor, mai ales cu orchestra, sunt esențiale pentru tinerii muzicieni. Și, din acest punct de vedere, consider că Proiectul "Moștenitorii României Muzicale" este deosebit de valoros și trebuie să oferim aceste oportunități.

Fac o paranteză mică. Pentru mine, în special, este foarte important și chiar în calitate de cadru didactic la facultate, unde în mare parte fac proiectele de orchestră, exact în toate concertelepe care le fac cu ei, invit toți studenții de la instrument, de la canto, la audiții să aibă experiența aceea; normal, ca să avem și o selecție cumva, dar ca să aibă și oportunitatea să cânte cu orchestra. E cel mai important lucru.

Ca o notă de final, aș zice că a susține noua generație de muzicieni înseamnă să contribui direct la viitorul vieții muzicale românești.

Soliștii concertului sunt chitaristul Dragoș Ilie, violoncelista Sofia Blându și pianistul Dominic Ilisz. Ce așteptări aveți de la această colaborare?

O privesc cu mult interes și entuziasm, pentru că nu-i cunosc personal pe cei trei, dar în primul rând avem trei tineri artiști care reprezintă trei lumi diferite, instrumental diferite, că avem chitară, violoncel și pian.

Și tocmai această diversitate constituie unul dintre aspectele cele mai frumoase pentru acest concert, mai ales că avem și un repertoriu foarte diferit, de la Antonio Vivaldi, din baroc venind până în clasicism - Haydn, Mozart, care nu putem să spunem că e același lucru, sunt complet diferite.

Deci la Vivaldi, sigur, sonoritatea chitarei care este mult mai delicată, dar are o bogăție expresivă, cumva trebuie să ne adaptăm cu orchestra. Totuși, orchestra de cameră sună tot timpul mică, dar sunt mulți oameni și trebuie să ne adaptăm la această sonoritate și expresie a chitarei și acustic. Dar, după aia, normal, vine și diferența de Haydn, care e foarte virtuoz, vital, elegant, spontan și mai avem și, sigur, și Mozart, concertul 23, foarte cunoscut, dar unde trebuie să fim la fel de sensibili la pian - totuși are o sonoritate mult mai mare decât o chitară, dar trebuie să fie la fel de elegant în cum a cânta cu solistul, trebuie să ne adaptăm foarte repede.

Trebuie să facem muzică de cameră cu toți trei și eu fac parte din asta. Deci nu sunt eu care fac, eu cumva trebuie să ajut toată orchestra să aibă acest dialog cu fiecare dintre cei trei și sunt foarte curios și mă bucur să-i cunosc și personal și muzical pe cei trei soliști.

Pe parcursul carierei dumneavoastră artistice, ați avut ocazia să lucrați cu orchestre importante din Europa și să colaborați cu dirijori și soliști de renume internațional. Cum au contribuit aceste experiențe la formarea dumneavoastră ca dirijor?

Cred că fiecare întâlnire artistică este importantă și lasă o amprentă cumva asupra mea, asupra persoanei, asupra dezvoltării mele și sigur se acumulează aceste lucruri și cumva probabil mă maturizez, să zic așa, încontinuu. Cred că nu există un sfârșit la acest lucru.

Unul dintre lucrurile pe care le-am înțeles tot mai profund de-a lungul timpului cred că este că dirijatul presupune mult mai mult decât stăpânirea unei partituri sau claritatea gestului. Sigur că pregătirea, cunoașterea stilistică, capacitatea de a construi o viziune interpretativă coerentă sunt fundamentale, însă dincolo de toate acestea, dirijatul este o artă a comunicării, ascultării și relației umane.

Fiecare orchestră are o proprie identitate, propriul sunet, propriul mod de a respira și a construi un discurs muzical. Deci, la fiecare întâlnire, chiar și când revin la orchestră știind deja anumite lucruri, indiferent de cât mi-e clară viziunea mea, ca dirijor trebuie să am tot timpul flexibilitate, să mă adaptez nu numai la solist, dar și la toți muzicienii din orchestră. Asta înseamnă pentru mine și cred că de asta continui să folosesc fiecare oportunitate, fiecare întâlnire cu curiozitate, entuziasm și mă bucur de fiecare dată să fac muzică, de fapt.

Pe lângă activitatea de dirijor, sunteți implicat și în mediul academic, în calitate de asistent universitar doctorand la Facultatea de Muzică și Teatru a Universității de Vest din Timișoara. Cum se completează cele două ipostaze și în ce măsură activitatea pedagogică vă influențează propria viziune artistică?

Pentru mine, activitatea dirijorală și cea academică nu reprezintă două direcții separate, ci două dimensiuni ale aceleiași preocupări pentru muzică, care se completează și se influențează reciproc.

Activitatea de dirijor presupune o relație directă, vie, cu partitura, cu muzicienii. Este un proces în care ideile interpretative trebuie să se transforme în realitate sonoră și prin comunicare, colaborare, printr-o permanentă adaptare, să ajungem la un rezultat pe scenă.

Pe de altă parte, mediul academic îmi oferă o aprofundare a anumitor aspecte teoretice, stilistice, interpretative și de asta, chiar și pentru mine, este un exercițiu de a încerca să explic câteodată niște lucruri pentru oameni care știu mai puțin decât mine în cazul ăsta, să-i pregătesc pentru lumea profesională, încerc să aflu cum pot să comunic mai bine ca dirijor, cum pot să înțeleagă ei mai bine ca muzicieni, ca orchestră, ca soliști.

Și sigur, la o anumită vârstă vreau să dau mai departe și la noua generație de tineri, cum și eu în ziua de azi încă încerc să învăț de la cei care sunt mai experimentați decât mine. Deci give and take întotdeauna, peste tot. Și cred că asta e frumusețea în muzică, trebuie să fim deschiși în ambele direcții.

Ce alte proiecte pregătiți în perioada următoare?

Am mai multe proiecte artistice interesante și în țară, și în afara țării, în străinătate.

M-am înscris la un program care se cheamă OAcademy și am fost selectat, cred că sunt 12 dirijori care au fost selectați, mai mulți compozitori, foarte mulți instrumentiști. Și acest conducting fellowship presupune că avem și niște anumite ore cu ei, dar și foarte multe proiecte cu dirijori, soliști, orchestre de mare renume. Și voi avea și, din păcate, nu le știu încă pe toate, sunt foarte multe proiecte care nu sunt încă publicate, și proprii și de asistențe și aici vor fi multe lucruri unde trebuie să-mi adaptez programul că am deja multe concerte și în țară, cum am zis, simfonice în general.

Deci am multe partituri de studiat și mă bucur și, sigur, întotdeauna mă bucur să țin legătura și colaborarea cu maestrul Cristian Măcelaru, care pentru mine e deosebit de importantă și valoroasă și am învățat foarte mult de la maestrul. Este cel mai important lucru să înțelegem că întotdeauna învățăm și trebuie să dăm oportunități și valorizez orice întâlnire muzicală.