Andrei Stănculescu este noul dirijor al Corului Filarmonicii "George Enescu". Despre această nouă etapă din cariera sa și despre relația cu ansamblul, muzicianul a povestit într-un interviu realizat de colega noastră, Cristina Cîrjan.

Felicitări, Andrei Stănculescu. Ești noul dirijor al Corului Filarmonicii "George Enescu". Ce înseamnă pentru tine numirea la conducerea ansamblului?

Este o imensă onoare. Corul este parte a unei instituții cu o tradiție de peste 150 de ani în muzica clasică românească. Încerc să mă adaptez, să mă apropii de echipă și sper să îi aduc un plus de valoare.

Cum ai descrie, în câteva cuvinte, relația ta cu acest ansamblu?

Aș spune că este o relație foarte bună, care s-a construit organic, deoarece am avut deja două concerte a cappella anul trecut și un concert a cappella acum doi ani. Corul Filarmonicii "George Enescu" este un ansamblu pe care eu îl urmăresc și îl apreciez de foarte mult timp - în cadrul stagiunii filarmonicii, dar și în cadrul Festivalului Internațional "George Enescu". Relația mea cu oamenii din cor este una bună și deoarece am colaborat în cadrul altor instituții cu aceștia. Sunt bucuros să mă aflu în mijlocul unor profesioniști desăvârșiți.

Care sunt direcțiile artistice pe care dorești să le dezvolți alături de Corul Filarmonicii „George Enescu”?

Perspectiva mea pentru Corul Filarmonicii „George Enescu” este aceea de a consolida statutul său ca ansamblu coral de referința pe scena națională, dar mai ales pe cea internațională. Evident, asta înseamnă continuarea și dezvoltarea repertoriului clasic și contemporan în colaborare cu dirijorii de prestigiu invitați ai filarmonicii în stagiune. În același timp, mi-aș dori să aduc un suflu nou la nivelul repertorial, în special în programele a cappella, poate niște proiecte educative sau cross-over, pentru a aduce publicul tânăr alături de noi. În plus, gândindu-mă la ceea ce face deja filarmonica în direcția dezvoltării unui nou repertoriu în muzica simfonică și a colaborării cu diverși compozitori români, mi-aș dori să comandăm noi lucrări, atât pentru repertoriul a cappella, cât și pentru repertoriul vocal-simfonic al corului, către compozitori români.

În vara acestui an, ai participat la un workshop de dirijat, susținut de maestrul Cristian Măcelaru în Statele Unite ale Americii. Ce impact simți că a avut această experiență asupra carierei tale și asupra stilului tău dirijoral?

Întâlnirea mea cu maestrul Cristian Măcelaru este o întâlnire de lungă durată. Ne-am cunoscut prima dată în anul 2016, când pregăteam un concert vocal-simfonic - oratoriul "Messiah" de Georg Friedrich Handel, alături de Orchestra Română de Tiineret și de corul de cameră „Preludiu”. Această relație a continuat, nu doar ca o prietenie, ci chiar ca o relație între maestru și discipol. Am fost la aproape toate masterclassurile pe care maestrul le-a susținut în România și am încercat, iată, să ajung și în Statele Unite ale Americii. Nu aș spune că m-a schimbat această experiență în sine, ci tot parcursul pe care l-am avut alături de maestrul Cristian Măcelaru.

Care sunt oportunitățile și provocările pe care le întâlnești atunci când lucrezi cu vocea umană ca „instrument”?

Provocările sunt multiple și țin de tehnica vocală. Cele mai mari provocări aș spune că vin atunci când textul intră în joc și trebuie să găsești sensul lui, să descoperi intențiile compozitorului - aici contează intuiția muzicianului, căutările lui. Asta este cea mai mare provocare pentru mine, să descopăr modul în care este legat textul de muzică și să relev sensuri pe care poate partitura, la prima vedere, nu le relevă.

Ce consideri esențial într-o colaborare pe termen lung între dirijor și cor?

Esențială este încrederea, transparența și iubirea comună față de muzică. Dacă există aceste trei lucruri, muzica nu are cum să nu fie frumoasă, reușită iar colaborarea nu are cum să nu fie fructuoasă.